Andaluzia – Partea a III-a – ritmul Córdobei

Nu aș putea spune exact de ce, dar Córdoba mi-a plăcut din momentul în care am pus piciorul în autogară (după un drum de 3 ore din Sevilla). Să fi fost de vină înghețata pe care am savurat-o pe drumul spre orașul vechi, verdeața din jur sau pur și simplu senzația de calm și de fericire care plutea în aer…

Dincolo de Porta de Almodovar, orașul colorat părea că abia așteaptă să-și împărtășească secretele și, în ciuda străzilor pline de turiști și localnici, peste oraș domnea un fel de liniște și armonie pe care n-am mai întâlnit-o nicăieri. De data asta, nu m-am simțit ca un turist, ci mai degrabă ca un călător din alte timpuri, oprit la porțile unei cetăți vechi.

De la Porta de Almodovar, mergând spre stânga pe Calle Judíos, ajungeți imediat la sinagoga veche a Cordobei (construită în 1315), care se vizitează gratuit. Din cauza dimensiunilor foarte mici, se crede că această sinagogă ar fi fost proprietatea privată a unui rezident avut sau, posibil, o anexă aparținând unei bresle, transformată ulterior în sinagogă.

Peste drum de sinagogă se găsește Zoco Municipal de la Artesanía, un souk (piață arabă) unde mai mulți meșteșugari (argintari, olari, pielari) vând obiecte de artizanat. Obiectele nu sunt neapărat cele mai interesante suveniruri, însă curtea interioară dintre clădirile vechi care găzduiesc magazinele este superbă, asemănătoare celor din palatele andaluze.

De la sinagogă puteți merge către băile arabe și apoi până la Alcázar de los Reyes Cristianos, cetatea construită în sec. XIV de Alfonso al XI-lea al Castiliei. Vizitând cetatea, puteți descoperi mai multe artefacte importante, cum ar fi cele câteva sarcofage romane, însă atracția principală o reprezintă grădinile impresionante cu fântânile și gardurile de verdeață specifice cetăților andaluze.

Puteți continua explorarea orașului mergând către podul roman, o relicvă a cărei construcție a început prin secolul I î.Hr., deși de atunci a fost reconstruită de mai multe ori. La capătul dinspre sud al podului se află turnul Calahorra, o veche poartă fortificată cu rol de apărare (sec. XII).

La capătul dinspre nord al podului, Puerta del Puente vă ghidează către cel mai impresionant monument al orașului: Mesquita de Córdoba. În Plaza del Triunfo (mica piață din fața porții) se află unul dintre multele monumente triumfale ale Córdobei dedicate Arhanghelului Rafael, îngerul gardian al orașului. Acesta este cel mai impresionant prin dimensiuni și detalii și a fost construit în perioada 1765-1781.

Mesquita de Córdoba este o moschee-catedrală, considerată cel mai important monument al lumii islamice vestice. Construcția este compusă din două părți:

  • curtea interioară închisă (Patio de los Naranjos) cu minaretul (alminar);
  • spațiul interior, ce include sala de rugăciune (haram), mai multe capele, un mihrab (altarul orientat spre Mecca) și o catedrală în centru.

Sala de rugăciune este un adevărat labirint de coloane și arcuri în roșu și alb, care dau senzația de infinit. Pe pereții interiori se înșiră numeroase capele, construite sub patronatul unor clerici sau al unor familii nobiliare locale și dedicate anumitor sfinți. La exterior, fațada are mai multe porți, fiecare cu denumirea ei.

Dacă vizitați Mesquita, rețineți că intrarea este gratuită dimineața între 8:30 și 9:30 (luni-sâmbătă), iar copiii sub 10 ani pot intra oricând gratuit. De asemenea, e bine de știut că înăuntru este foarte frig, de aceea e bine să fiți îmbrăcați corespunzător, chiar dacă afară sunt 40 de grade.

Părăsind Mesquita, vă veți afla la doar câțiva pași de Calleja de las Flores, o străduță foarte îngustă, împodobită de foarte multe ghivece de flori. La capătul ei se găsește o mică piață cu câteva magazine de suveniruri.

Centrul vechi al orașului este presărat cu tot felul de surprize de acest fel, fie mici piețe cu fântâni sau statui, fie străduțe fermecătoare, fie, din loc în loc, câte o construcție veche de câteva sute de ani.

Este și cazul fostului minaret Alminar de San Juan, care datează din sec. IX-X, când făcea parte dintr-o veche moschee.

Plaza del Potro, unde se află și Muzeul de Artă din Córdoba, este o piață cu aer medieval, având în capăt un monument triumfal dedicat Sf. Rafael. Ea se continuă cu o mică străduță, Calle Enrique Romero Torres, unde se află mai multe restaurante destul de decente ca prețuri și calitate a mâncării (una din zonele preferate de artiștii de stradă din Cordoba).

În Calle Capitulares, aproape de primăria orașului, se găsesc ruinele unui templu roman, a cărui construcție s-a încheiat în timpul domniei lui Domițian (sec. I).

De la templul roman, mergând către nord, vă mai așteaptă încă multe surprize. De exemplu, în Plaza de Capuchinos se găsesc Convento del Santo Ángel (complex monastic din sec. XVII) și monumentul cunoscut drept Cristo de los Faroles (Hristos al felinarelor).

La câțiva pași mai în sus se află Torre de la Puerta del Rincón, un turn construit în sec. XIV, a cărui origine este necunoscută (se crede că ar fi o construcție creștină). Lângă acesta, pe peretele casei adiacente vă veți întâlni cu un monument inedit. Este dedicat îngrijitorilor curților interioare ale caselor din Córdoba și nu este singurul din oraș (un al doilea grup statuar de acest tip se găsește în piața Manuel Garrido Moreno, la capătul Calle Martin de Roa).

Dacă veți continua să mergeți spre nord de la Puerta del Rincón, veți ajunge în Plaza del Conde de Priego, cu monumentul dedicat lui Manolete, celebrul matador care a murit din cauza rănilor provocate de un taur, fiind înmormântat în Córdoba. În apropierea monumentului se găsește Santa Marina de Aguas Santas, una dintre bisericile „fernandineene” (ridicate în secolul al XIII-lea, după cucerirea Córdobei de către Ferdinand al III-lea de Castilia).

Modul perfect de a încheia descoperirea Córdobei este o vizită la Palacio de Viana (sec. XIV), un frumos conac nobiliar înconjurat de doisprezece curți interioare și o minunată grădină. În interior, numeroasele încăperi adăpostesc mai multe colecții (picturi, servicii de masă, mozaicuri, tapițerii, plăci de teracotă decorative, arme de foc, pielărie embosată). Grădina și curțile interioare pot fi vizitate oricând în timpul programului muzeului, însă camerele palatului se vizitează în cadrul tururilor ghidate, programate la anumite ore. Mai multe informații găsiți pe site-ul muzeului.

Dintre marile destinații din Andaluzia, Córdoba pare a fi orașul cu atmosfera cea mai specială, cu tot aspectul său turistic. Poate că Granada sau Sevilla sunt mai impresionante prin arhitectură, dar Córdoba e ca o poartă spre altă lume, iar sentimentul de rupere de prezent e pregnant atât în preajma clădirilor vechi, cât și în zonele mai moderne ale orașului. Dacă n-aș urî expresiile de acest tip, aș zice că e un oraș care trebuie descoperit în ritmul inimii 🙂

Anunțuri

Un gând despre “Andaluzia – Partea a III-a – ritmul Córdobei

  1. Pingback: Andaluzia, tărâmul ospitalităţii | Fereastra deschisă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s