Andaluzia, tărâmul ospitalităţii

În sudul Spaniei, regiunea Andaluzia este un adevărat paradis turistic, deoarece are atât de multe de oferit: vreme însorită, peisaj divers, orașe pitorești, minuni arhitecturale, oameni prietenoși, petreceri, muzică și dans, tradiții, mâncare bună, culoare și poftă de viață. Iar dacă acestea nu sunt de ajuns, mai adăugați coride, muzee, magazine de modă și veți avea o paletă completă de atracții, mulțumitoare și pentru cei mai pretențioși călători.

Harta atracțiilor Andaluziei (sursa)

Cum ajungem?

Din București există mai multe zboruri săptămânale către Málaga, operate de mai multe companii aeriene (Wizz Air, Blue Air, Lufthansa etc.).

De asemenea, majoritatea orașelor mari din Andaluzia au conexiuni feroviare bune și rapide cu alte orașe din spania (de exemplu, Madrid sau Barcelona), așa că puteți alege să vizitați orașe din Andaluzia în combinație cu alte destinații din Spania.

Orice variantă ați alege, e recomandat să vă rezervați cel puțin o săptămână pentru a descoperi câteva dintre destinațiile cele mai încântătoare ale regiunii.

Bine de știut înainte de a ajunge

• Locuitorii Andaluziei sunt foarte prietenoși și vorbăreți … în spaniolă. Deși o parte din personalul de la hoteluri, restaurante sau obiective turistice vorbește și engleză, ar fi bine să vă înarmați cu ceva cunoștințe de spaniolă, pentru a evita să înțelegeți greșit unele informații. În plus, ați putea avea parte de o primire mult mai bună dacă încercați să le vorbiți pe limba lor (cum zicea și Nelson Mandela). Spaniolii chiar apreciază efortul, chiar dacă nu vă descurcaţi foarte bine.
• În Andaluzia, siesta este un obicei încă prezent. Deși unele magazine, restaurante și chiar hoteluri sunt deschise tot timpul zilei, cele mai multe au program de dimineață, o pauză de 2-4 ore după-amiaza și program de seară. E bine de ținut minte atunci când vă faceți anumite planuri.
• Unele muzee și atracții sunt gratuite în anumite zile sau între anumite ore (de exemplu, catedrala Mezquita din Cordoba poate fi vizitată gratuit între 8:30 și 9:30). Dacă aveți în plan să vizitați anumite obiective, verificați înainte dacă și când le puteți vedea gratuit.
• Puteți călători ușor între mai multe localități folosind transportul public. Este mai simplu decât să închiriați o mașină, pentru care veți găsi mai greu loc de parcare (care costă și el destul de mult). Cele mai cunoscute și ieftine companii de transport rutier sunt Los Amarillos (Grupo Samar) și ALSA. De asemenea, vă puteți cumpăra bilete de tren la preț convenabil de pe site-ul web RENFE (rețeaua feroviară națională).

Când vizităm Andaluzia?

Primăvara (martie, aprilie, mai) și toamna (septembrie, octombrie) sunt cele mai potrivite perioade (temperaturi de 15-22 grade, vreme însorită), cu toate că pot exista șanse destul de mari de ploaie sau furtună. Și în lunile de iarnă puteți avea noroc de zile însorite și călduroase, cu temperaturi la fel de mari, însă e bine să aveți pregătite și haine mai groase pentru seri/dimineți (în plus, clădirile sunt răcoroase și multe hoteluri nu au altă încălzire în afară de aparatul de aer condiționat).

Vara, în afară de căldurile greu de suportat (neapărat aveți nevoie de cremă de protecție și pălărie de soare), veți avea de înfruntat valurile de turiști și cozile imense la muzee, ceea ce va face experiența totală mult mai puțin plăcută.

Arhitectură

Din punct de vedere arhitectural, în Andaluzia se fac simțite mai multe influențe, de la cea romană (apeducte, poduri, teatre sau băi)…

Coloanele romane din Córdoba

Podul roman din Córdoba

…până la cea musulmană (arcade în formă de potcoavă, mai ales la intrări sau la ferestre) și maură – mudéjar (de la tavanele sculptate în lemn – artesonado, până la zidăria din cărămidă, aplicațiile din teracotă, ornamentele din ipsos sau metale ornametale, folosite pentru a compune modele complexe cu motive geometrice, florale și caligrafice).

Arcade în stil maur la Real Alcázar de Sevilla

Una dintre porțile catedralei Mezquita din Córdoba

Veți regăsi aceste elemente și motive pretutindeni, de la palatele alcazaba (fortificație) din Málaga, Sevilla, Córdoba sau Palacio Nazaries din Granada, până la palate mai mici (Casa de Pilatos din Sevilla, Palacio Viana din Córdoba), unele biserici și catedrale (Mezquita din Córdoba) și chiar case obișnuite (majoritatea hotelurilor și restaurantelor tradiționale au pereții acoperiți parțial cu dale din teracotă cu diferite modele colorate).

Casa de Pilatos (Sevilla) – tavan ornamental din lemn

Real Alcázar (Sevilla) – detaliu al peretelui

Clădire din complexul Alhambra

Alhambra – detaliu al tavanului

Interiorul unui restaurant tradițional în Sevilla

În plus, aproape fiecare oraș mai important are câte o fortăreață veche. Dacă sunteți fascinați de arhitectură şi istorie, cu siguranță nu vă veți plictisi în Andaluzia.

Castillo de Alcalá la Real

Alcazaba (Málaga)

Complexul Alhambra (Granada)

Pueblos blancos

Conceptul de pueblo blanco (sat alb) se referă la micile sate andaluze din vârful dealurilor cu căsuţe simple, văruite în alb, influenţate de arhitectura berberă. Cele mai multe sunt grupate în jurul parcului natural Sierra de Grazalema, al lanţului Sierra Nevada şi al regiunii Las Alpujarras. Unele dintre ele pot fi vizitate doar dacă aveţi la dispoziţie o maşină, însă unele autobuze opresc în câteva dintre aceste sate (de exemplu, Los Amarillos operează  curse între Málaga, Ronda şi Sevilla cu opriri în mai multe pueblos blancos, cum ar fi Arcos de la Frontera, Grazalema, Benaocaz etc.). În apropiere de Málaga puteţi vizita Mijas, iar lângă Sevilla, Carmona.

Cel mai cunoscut pueblo blanco (de fapt, un oraş în toată regula) este Ronda, un loc cu arhitectură fascinantă şi un cadru natural pe măsură. Se află la aproximativ două ore de Málaga / Sevilla cu autobuzul şi e o destinaţie pe care nu ar trebui să o rataţi.

Peisaj, vegetație

Dacă alegeți să faceți un tur al mai multor localități din Andaluzia, plecând dinspre Málaga către orașe precum Ronda, Cadiz, Sevilla, Jaén, Granada, Córdoba, Almeria, veți vedea cum relieful se transformă sub ochii voștri, de la plaje la munți, la dealuri și câmpii presărate cu arbori.

Vegetația este și ea diversă: pășuni, livezi de măslini și de pruni, pini și brazi (în regiunile muntoase), portocali și lămâi (în livezi sau cu scop decorativ, pe străzi şi în grădini), vegetaţie tropicală.

Grădinile sunt oaze de verdeață cu iz de vechi, par a fi acolo de când lumea, sunt organizate după reguli estetice de necontestat și înfrumusețate de fântâni cu arhitectură specifică spaniolă, statui, pergole și alte elemente ornamentale. Fiecare palat sau casă veche are unul sau mai multe spații verzi impresionante, iar acestea nu lipsesc nici din diferite colțuri ale orașelor, oferindu-le un farmec special.

Flamenco și chitara spaniolă

Flamenco (gen muzical şi dans) s-a născut în sudul Spaniei, așa că nu e de mirare că aici îl veți găsi pretutindeni. Poate fi vorba chiar de un spectacol în stradă, la care puteți asista gratuit (sau puteți contribui cu o sumă mică, pentru a vă arăta aprecierea). Este cazul Sevillei, unde veți găsi adesea dansatoare de flamenco lângă fântâna Híspalis. Tot în Sevilla se găsește Museo del Baile Flamenco în care, pe lângă expoziții, zilnic sunt organizate spectacole de flamenco. De asemenea, multe restaurante sau baruri organizează în anumite seri mici spectacole, fie gratuit, fie contra unei taxe (20-30 de euro, uneori include și o băutură).

Ritmul Andaluziei se regăsește uneori în acordurile unei chitare spaniole ce se tânguie în mijlocul unei piețe, lângă terasa unui restaurant sau în alte locuri potrivite (mai ales  dacă sunt pline de turişti 🙂 ). Cu puțin noroc, cântăreţul are şi o voce pe măsura acordurilor şi cântă romanţe din alte vremuri, care, pentru câteva momente, te fac să visezi cu ochii deschişi.

Coridă

În Spania, luptele cu taurii reprezintă sportul național (tradiția datează încă din antichitate) și, în ciuda criticilor privind cruzimea împotriva animalelor, acesta continuă să câștige în popularitate. În Andaluzia există în jur de 70 de arene pentru lupte cu tauri. Le veți găsi în aproape fiecare oraș și le puteți vizita în afara spectacolelor, în calitate de muzee. Cea mai veche arenă construită este cea din Sevilla, însă în arena din Ronda s-a ținut prima coridă (aceasta este și cea mai veche arenă construită din piatră).

Corida modernă nu s-a schimbat aproape deloc din 1726 când Francisco Romero din Ronda a introdus estoque (sabia) și muleta (pelerina roșie de dimensiuni mai mici). Statuia acestuia se găseşte atât la intrarea arenei din Ronda (locul său natal), cât şi la intrarea arenei din Sevilla.

Ronda, monumentul dedicat taurilor

Plaza de Toros, Ronda

Plaza de Toros, Sevilla

Pentru spectacolele de coridă din timpul anului puteţi cumpăra bilete de pe diferite site-uri dedicate, cum ar fi www.ticketstoros.com, www.tauroentrada.com sau www.servitoro.com (disponibile și în engleză).

Gastronomie

Dacă îi întrebi pe localnicii din Andaluzia care e mâncarea specifică zonei, mai toți vor spune tapas, ceea ce poate suna destul de ciudat, pentru că tapas nu reprezintă o anumită rețetă, ci un mod de a mânca. E vorba de o gamă largă de aperitive în porții mici sau medii, menirea lor fiind de a-ţi permite să guşti din mai multe feluri de mâncare, dar și să împarţi cu prietenii. Se crede că originea obiceiului şi denumirea sa provin din perioada medievală, când călătorii obosiți care se opreau la hanuri, neștiind să citească (iar hangiii neștiind să scrie), primeau pe un capac de oală porții mici din tot ceea ce se servea la han, pentru a se decide ce vor să mănânce (sg. tapa înseamnă chiar capac).

Tapas pot include orice, de la măsline (aceitunas) la pește marinat, preparate din carne, legume, omlete variate, mini-sandvișuri, fructe de mare și pește pregătite în diferite feluri (pane, prăjite, pe plită sau la grătar), frigărui mixte etc. În meniurile din restaurante veți găsi fie o pagină specială doar cu tapas, fie felurile de mâncare ale restaurantului cu prețuri pentru variantă tapa, media racion (porție medie) și racion (porție mare). Veți mai vedea că unele preparate se gătesc doar pentru minimum două persoane (mai ales specialitățile cu orez și fructe de mare) și/sau doar în anumite zile (de exemplu, duminica).

Mai jos vă las o listă cu felurile de mâncare tipice pe care le-am întâlnit cel mai adesea în meniuri. Nu de alta, dar unele din ele nu au nicio descriere sau traducere și e bine să știți dinainte ce comandați 🙂

• Salmorejo este o supă rece similară gazpacho, constând într-un piure de roșii și miez de pâine condimentat cu ulei de măsline și usturoi și garnisit cu ouă fierte și jumări sau jambon afumat, tăiate mărunt și presărate pe deasupra. E de departe cel mai interesant preparat pe care l-am încercat, în sensul bun al cuvântului.
• Solomillo este escalop de porc. Poate veni în mai multe variante (de exemplu, al whisky e cu sos de whisky). De obicei, vine însoți de cartofi pai (garnitura preferată în Andaluzia, din câte am observat – cel puţin în restaurantele pentru turişti).
• Rabo de toro (mai rar întâlnit în meniuri) este coadă de taur în sos brun cu ceapă, morcovi, usturoi, vin roșu și făină. Carnea este gătită la foc mic, astfel încât să se desprindă de pe os și să fie pătrunsă de sosul brun (se aseamănă cu rețeta italiană de ossobuco alla milanese).
• Puntilla (chipirones fritos) sunt calamari mici, de obicei dați prin făină și prăjiți (crocanți).
• Caracoles sunt melci, de obicei serviți sub formă de supă (fierți) sau cu sos picant (salsa).
• Gambas sunt creveți. Sunt serviți adesea în salate (ensalada de gambas), sub formă de frigărui, în sosuri diverse (salsa, alioli), în omlete sau prăjiți/pane.
• Mejillones  rellenos – scoici umplute (cu diferite amestecuri)
• Boquerones – file de anșoa alb (în oțet sau prăjite)
• Bacalao: cod sărat (simplu, afumat, în oțet, pane, prăjit etc., în omlete sau mini-bugeri/sendvișuri)
• Lagrimitas de pollo sunt un fel de gujoane de pui.
• Tortilla de patatas este omleta spaniolă cu cartofi și ceapă, unul dintre cele mai cunoscute preparate spaniole. Poate avea și alte umpluturi pe lângă cele de bază (de exemplu, chorizo, șuncă, legume, brânză).
• Patatas bravas sunt cartofi tăiați cuburi și prăjiți (uneori fierți înainte), serviți cu salsa picant sau cu sos alioli (sos de usturoi și maioneză).
• Paella este orez cu legume, sos de roșii, vin alb, fructe de mare și/sau carne/cârnați. Pentru că prepararea durează mult, anumite restaurante îl pregătesc doar în anumite zile sau îl servesc doar în cantități mari (2-4 porții).
• Empanada (de atún/carne etc.) este o plăcintă cu diverse umpluturi (mai ales ton sau pastă de carne + sos de roșii). O găsiți mai ales în patiserii, vândută la porție sau la gramaj.
• Migas e un fel de omletă din bucățele de pâine și diverse umpluturi (în special șuncă și legume). S-a născut ca o modalitate de a folosi resturile de la alte mese.
• Bocadillo este termenul folosit pentru a descrie un sendviș cu ingrediente proaspete (pe acelaşi principiu, italienii au panini). Poate conține numai carne (de exemplu, jamón, chorizo), carne și brânză, ton, roșii sau sos de roșii etc. În multe baruri/berării sau restaurante tradiționale, puteți cere ospătarului combinația preferată din ceea ce are disponibil. Sunt alegerea perfectă atunci când nu știți ce ați vrea să mâncați, pentru că ingredientele (inclusiv pâinea) sunt mereu proaspete și delicioase.
• Jamón ibérico este șuncă de porc crud-uscată afumată. Puteți comanda platouri de jamón ca fel principal sau ca tapa, sau îl regăsiți în sandvișuri și alte preparate specifice.
• Lomo se referă la mușchiul de vită (lomo de buey) sau de porc (lomo de cerdo). Poate fi vorba de carne crud-uscată, de o friptură sau de carnea din burgerul pe care îl comandați.
• Chorizo este un cârnat de porc fermentat, uscat și afumat. În variantă tapa puteți întâlni mini-burgeri din carne de chorizo, bucăți de chorizo în sos, felii de chorizo într-un mini-sendviș. De asemenea, e folosit ca ingredient în paella, tortilla și alte feluri principale.

Churros con chocolate

Salmorejo cordobés

Paella

Fiesta

În Andaluzia au loc în fiecare an mai mult de 3.000 de serbări (târguri, pelerinaje, carnavale sau procesiuni religioase). Fiecare oraş şi sat are cel puţin un sfânt protector şi o procesiune asociată cu acesta. Se pare că aproape în fiecare zi a anului, undeva în Andaluzia se desfăşoară o fiesta. Am asistat în Málaga la un carnaval a cărui ocazie nu am înţeles-o prea bine. Locuitorii erau costumaţi foarte divers, grupaţi pe diferite tematici destul de moderne (grupuri de câte 5-10 personaje anime, îngeri şi demoni, marinari, pictori, buburuze etc.), iar pe stradă aveau loc diverse manifestări culturale. Mai interesante sunt, probabil, procesiunile religioase care impun costumaţii tradiţionale (găsiţi aici un calendar al manifestărilor din principalele oraşe turistice, în spaniolă).

Dacă urmează să vă petreceți vacanța în Andaluzia, pregătiți-vă pentru un ritm de viață mai relaxat și mai vesel și profitați din plin de frumusețea locurilor și de căldura simplă a oamenilor pe care îi veți întâlni.

Citește și…

Andaluzia – Partea I – Ronda, orașul-monument de pe marginea canionului

Andaluzia – Partea a II-a – în orașul lui Don Juan

Andaluzia – Partea a III-a – ritmul Córdobei

Andaluzia – Partea a IV-a – Comorile Granadei