În orașul zeilor

Legenda spune că Cecrope, o creatură jumătate om, jumătate șarpe, ar fi întemeiat un oraș care era foarte frumos. Cecrope l-a numit Cecropia, însă zeii din Olimp, văzând frumusețea orașului, au dorit să-i devină patroni. Dintre toți zeii, cei mai înverșunați au fost Poiseidon și Atena, fiecare dorind ca orașul să-i poarte numele. Pentru a rezolva disputa, Zeus a decis ca fiecare dintre ei să facă un dar orașului, iar Cecrope să decidă ce dar îi era mai pe plac. Poseidon a făcut să țâșnească un izvor dintr-o piatră, ceea ce însemna că orașul nu avea să sufere niciodată de secetă; însă apa izvorului era sărată, iar locuitorii nu au fost atât de încântați de acest dar. Atena a plantat în pământ o sămânță, din care a răsărit un măslin.

Locuitorii au acceptat darul Atenei, pentru că asta însemna că vor avea hrană, ulei și lemn de foc. Astfel, orașul a luat numele Atena (în greacă, Αθήνα, pronunțat Athina), iar zeița a devenit patroana sa. Legendă sau nu, e o realitate faptul că în suburbiile orașului se găsesc și azi mulți măslini, dar şi că orașul se confruntă cu seceta, mai ales în timpul verii.

Mai mult decât un oraș foarte vechi și o civilizație fascinantă, Atena este cunoscută drept leagănul democrației universale. Este asociată, de asemenea, cu numele unor cunoscuți filosofi, precum Aristotel, Platon sau Socrate. Nu în ultimul rând, Atena este un oraș cu un aer aparte, modern și totuși având parcă un ritm propriu, din alte timpuri.

Cu ce ajungeți în Atena?

Până acum câteva luni, doar Tarom și Aegean efectuau zboruri directe București – Atena. De anul acesta (2016), Ryanair a introdus zbor spre Atena, un motiv foarte bun pentru a plănui un city break (aș zice minimum 3 zile, cel mult 5, deși sunt lucruri de văzut și de făcut și dacă stați mai mult).

Transportul în oraș

De la aeroport puteți ajunge în oraș prin mai multe mijloace:

– autobuzul X95 (merge la piața Syntagma), X96 (către portul Piraeus), X93 (către stația de autobuz intercity, Kifisou), X97 (merge la stația de metrou Elliniko). Informații detaliate despre autobuzele de la aeroport, aici.

metroul (linia albastră) merge până în centrul orașului (Syntagma/Monastiraki); un bilet costă 10 euro (18 pentru 2 persoane) și trebuie cumpărat de la casele de bilete; călătoria durează aproximativ 40 de minute, iar trenurile circulă din jumătate în jumătate de oră; harta metroului, aici.

– taxi (din aeroport pentru centrul orașului taxa este fixă, 35 euro în timpul zilei, 50 euro noaptea)

Cartierele Atenei

Căutând informații despre Atena, veți găsi adesea indicații referitoare la anumite cartiere. Cartierele Atenei sunt deosebite, fiecare în felul său având ceva specific. Delimitarea lor este adesea aproximativă. Cele mai cunoscute sunt:

Plaka (între Syntagma și Monastiraki) este cartierul cel mai pitoresc, una dintre zonele preferate ale turiștilor, cu clădiri neoclasice, străzi pavate și multe magazine de suveniruri. Aflată în imediata vecinătate a Acropolei, zona Plaka e cunoscută mai ales pentru restaurantele cu măsuțe așezate pe scări, astfel încât mesenii pot spiona farfuria vecinului de dedesubt.

Seara, atmosfera este foarte colorată și plină de viață pe străduțele din Plaka.

Un punct de reper important în zonă este monumentul choragic al lui Lisicrate. Acesta amintește de competițiile artistice care aveau loc în antichitate la Teatrul lui Dionysos. Astfel, artiștii erau sponsorizați de așa-numiții choregos, înstăriți patroni ai artelor, iar patronul al cărui artiști câștigau competiția primea un trofeu. În 334 î.Hr., un anume Lisicrate a primit un astfel de premiu, motiv pentru care a ridicat monumentul pe care îl putem admira și astăzi, pentru a-și așeza trofeul în vârf. Friza de la baza acoperișului înfățișează scene din piesa care a câștigat competiția.

IMG_1854

Anafiotika este o zonă din Plaka ce se remarcă printr-un stil cu totul deosebit, astfel că ar putea fi considerată chiar un cartier separat. Aflată la NE de Acropolă, zona a fost creată de constructorii veniți din insula Anafi (Insulele Ciclade) în Atena în timpul lui Otto al Greciei (sec. XIX) pentru a moderniza orașul și a lucra la palatul regal. Aceștia și-au construit casele în stilul celor de pe insula de unde veneau și au numit zona Anafiotika (mica Anafi).

Pentru a accesa zona, trebuie să vă aventurați pe cărările și scările înguste, văruite în alb, cu riscul de a vă trezi în dreptul unei ferestre deschise, prin care puteți privi de-a dreptul în casa unui locatar.

Dar nu vă faceți griji, străzile acestea micuțe sunt spațiu public, iar localnicii nu vor fi prea deranjați de intrușii curioși. Nu vă mirați dacă vă veți trezi din greșeală în curtea cuiva și pășiți cu grijă, să nu călcați florile sau multele pisici leneșe care se odihnesc printre acestea.

Acropolis (cunoscut și drept Makrigianni) este cartierul dintre piața Syntagma, Thissio și Mets (începe de la Arcul lui Hadrian). Zona pietonală (străzile Apostolou Pavlou și Dionisiou Areopagitou) trece prin fața Acropolei, a Odeonului lui Herodes Atticus, a Teatrului lui Dyonisus, a Muzeului Acropolis și ajunge până la arcul lui Hadrian. De-a lungul acesteia veți găsi nenumărate tarabe cu suveniruri și obiecte handmade.

Aici sunt concentrate cele mai importante situri istorice* din Atena: Acropola cu construcțiile sale impresionante, dealul Areopagus, dealul Filopappou, Agora antică și Agora romană, biblioteca lui Hadrian, Arcul lui Hadrian și Templul lui Zeus din Olimp.

*Toate aceste atracții, plus zona de excavații Lykeion și Muzeul și situl Keramikos pot fi vizitate cumpărând biletul combinat de 30 de euro (2016), valabil 5 zile (la fiecare obiectiv este reţinută porțiunea de bilet corespunzătoare). Având în vedere că doar intrarea la Acropole este 20 de euro separat, e indicat să cumpărați biletul combinat, chiar dacă este un preț destul de mare.

Să luăm pe rând atracțiile din zona Acropolis…

Acropola din Atena (Akro polis – orașul de sus) păstrează cele mai importante vestigii ale Atenei, care încă mai impresionează prin dimensiuni și estetică, în ciuda faptului că sunt incomplete în urma distrugerilor repetate. O descriere detaliată a tuturor vestigiilor din zona Acropolei găsiți aici. Pentru o mai bună percepție a sitului, vedeți harta de mai jos, precum și reconstituirea 3D de aici.

1081

Harta Acropolei din Atena, sursa: Ancient History Encyclopedia

  • Odeonul (teatrul) lui Herodes Atticus
  • Templul Atenei Nike (micul templu elegant din partea dreaptă a  Propileelor) și Propileele (construcții monumentale așezate înainte de intrarea propriu-zisă într-un templu)
  • Erechtheionul, templul dedicat Atenei și lui Poseidon, ușor de recunoscut după frumoasele cariatide (fața dinspre sud)

IMG_1884

  • Parthenonul, cel mai cunoscut templu al Atenei, dedicat zeiței Athena Parthenos (care avea în interior statuia din aur și fildeș a Atenei).

În imediata apropiere a stâncii Acropolei se află Dealul lui Marte, locul Areopagului (Areios Pagos, tradus ca Stânca lui Ares), vechiul consiliu de judecată pentru ucidere deliberată (legenda spune că Ares a fost judecat aici pentru uciderea lui Alirrothios, fiul lui Poseidon). Se poate urca pe stâncă folosind scările special amenajate.

În partea opusă față de Dealul lui Marte (de cealaltă parte a străzii Apostolou Pavlou se află dealul Pnyx, locul în care atenienii organizau adunări populare încă din 507 î.Hr. și unul dintre simbolurile vorbirii libere și democrației (de pe platforma care mai există și astăzi, orice cetățean avea dreptul să dezbată probleme politice).

De pe ambele dealuri se poate admira orașul, precum și stânca Acropolei din imediata vecinătate.

Ar mai fi demn de menționat dealul Filopappos sau Filopappou (cunoscut și ca Dealul Muzelor), care, împreună cu Pnyx și Dealul Nimfelor (cel pe care se află Observatorul Național al Atenei), ar constitui, conform lui Plutarh, locul bătăliei lui Tezeu cu amazoanele. Pe acest deal se găsește Monumentul lui Filopappos, dedicat lui Gaius Julius Antiochus Epiphanes Philopappos, un prinț din regatul armean Commagene, după moartea sa în 116.

Între Pnyx și Filopappos mai puteți vizita peștera în care se crede că a fost închis Socrate înainte de a fi executat.

Agora antică (Archea Agora) era în trecut inima orașului, centrul activităților politice, comerciale, administrative și sociale, precum și centru religios și cultural și sediu al justiției.

Ancient-Agora_Eyewitness-travel

Harta Agorei antice, sursa: Think Athens

Dintre clădirile și vestigiile care mai pot fi văzute astăzi, cele mai importante sunt:

  • Porticul lui Attalos, reconstruit între 1953-56 folosindu-se părți din structura originală, adăpostește în prezent Muzeul Agorei.
  • Templul lui Hephaistos (sau Hephaesteion), vizibil la distanță din fața Porticului lui Attalos, este un templu doric dedicat zeului focului și al metalurgiei. Ca majoritatea templelor ateniene, acesta a fost transformat în biserică creștină în jurul anului 700 d.Hr.

O descriere mai detaliată a construcțiilor ale căror urme încă mai există la fața locului, găsiți aici, iar o vedere aeriană, aici.

În apropierea intrării pentru vizitatori se află o mică biserică bizantină, Agii Apostoli (Biserica Sfinților Apostoli).

IMG_1928

Nu departe de Agora antică se află și Agora romană, care a  fost construită prin contribuția lui Iulius Cezar și a lui Augustus pe locul unei vechi agore.

Biblioteca lui Hadrian a fost construită în 132-134 d.Hr. în stilul forumurilor romane tipice, având o intrare cu propilee în stil corintic, un perete înconjurător, o curte interioară înconjurată de coloane și un bazin dreptunghiular în mijloc. Biblioteca propriu-zisă se afla în partea de est, camerele învecinate erau folosite ca săli de citit, iar camerele din colțuri serveau drept săli de prelegere.

Arcul lui Hadrian și Templul lui Zeus din Olimp (lângă Grădinile Naționale)

Arcul înalt de 18 m a fost ridicat de către atenieni în cinstea sosirii împăratului Hadrian în Atena. Construit în stilul arcurilor de triumf, monumentul are două inscripții, câte una pe fiecare parte, traduse astfel: „Aceasta este Atena, oraşul antic al lui Tezeu” și „Acesta este oraşul lui Hadrian, nu al lui Tezeu”.

Construcția Templului lui Zeus din Olimp sau Olympieion a fost începută în 515 î.Hr. și finalizată de Hadrian în secolul II d.Hr. În perioada romană era cel mai mare templu din Grecia. Înăuntru se aflau statuia lui Zeus și statuia lui Hadrian, de dimensiuni similare. Ruinele templului pot fi admirate în ansamblu de pe Acropolă.

Coborând la metrou în stația Acropolis, veți descoperi alte expoziții de obiecte, frize și statui antice. Unele provin din excavații de la fața locului, altele sunt reproduceri, cum ar fi Marmurele Elgin (reproduceri după statuile care s-au aflat inițial în Parthenon și au fost furate de Lordul Elgin, fost ambasador al Imperiului Otoman, care le-a vândut în 1816 la British Museum – unde se află și azi).

Cartierul Acropolis se învecinează cu Mets, zona rezidențială dintre dealul Ardettos, Primul Cimitir al Atenei și Templul lui Zeus din Olimp, precum și cu cartierul Pangrati.

Zona Pangrati-Mets e renumită pentru Stadionul Panathenaic (sau  Kallimármaro), cel mai mare stadion din marmură albă din lume. Stadionul a fost reconstituit special pentru a găzdui primele jocuri olimpice moderne, în 1896 (pe locul său s-a aflat în trecut stadionul care era scena Jocurilor Panatenaice în onoarea zeiţei Atena).

Pentru a-l vizita, trebuie să plătiți o taxă de intrare (în care intră și ghidajul audio și șansa de a trece prin tunelul stadionului), însă îl puteți vedea și din afară, gratuit. Cei care au plătit biletul spun însă că e o experiență deosebită și că nu se compară cu a-l vedea de afară :).

Seara, vă puteți bucura de luminile colorate și de priveliștea din piața Panathinaikou Stadiou.

Și pentru că am citit pe blogul acesta că există o modalitate (mai mult sau mai puțin legală 🙂 ) de a-l vedea de sus, din grădina înconjurătoare, am urcat (destul de mult) pe străduțele din Mets și am găsit faimoasa spărtură în gard (nu stiu ce Hulk a îndoit barele, dar îi mulțumesc) de pe strada Kitomachou/Trivonianou. Spărtură prin care, de altfel, localnicii trec fără niciun stres pentru a alerga sau a-și plimba câinii prin parcul din jurul stadionului. Dacă urcați pe una dintre cărări, veți ajunge la niște scări de metal pe care le puteți urca pentru a vedea stadionul în întregime de sus.

Vis-a-vis de stadion, dincolo de bulevardul Leoforos Vasileos Konstantinou, se întind grădinile naționale.

Partea dinspre strada Leoforos Vasilissis Olgas este cunoscută pentru clădirea Zappeion, construită tot cu ocazia primelor jocuri olimpice moderne, care acum este folosită pentru diverse ceremonii și ședințe (publice sau private).

Grădinile naţionale (fosta Grădină Regală înființată de Regina Amalia, soția regelui Otto, în 1840, redeschisă sub denumirea actuală în 1920) pare a fi un paradis tropical, în care veți regăsi atât plante din toată lumea, cât şi ruine antice, un muzeu botanic și foarte multe animale.

Dacă ajungeți în Atena, nu ratați grădinile și, mai ales, nu ratați țarcurile cu rațe și gâște, păuni, capre de munte și iepuri, nici bazinele cu țestoase sau pești colorați. Animalele sunt obișnuite cu vizitatorii și se vor apropia fără teamă de ei (inclusiv peştii şi ţestoasele), mai ales dacă li se oferă mâncare.

Mergând pe strada Irodou Attikou (pe lângă gardul înconjurător al Grădinilor Publice), puteți ajunge în dreptul Palatului Prezidențial (reședința președintelui), unde sunt șanse mari să prindeți schimbarea gărzii.

Ceva mai sus de reședința președintelui, în apropierea Muzeului Bizantin, se găsește zona de excavații Lykeion/Lyceum, locul fostei școli peripatetice  înființate de Aristotel în 335 B.C. (numită astfel deoarece profesorul obișnuia să se plimbe împreună cu discipolii săi, discutând diferite subiecte). Se crede că locul arăta asemenea unei grădini cu poteci, motiv pentru care nici nu veți vedea construcții sau ruine în zona de excavații. Cu toate acestea, pasionații de filosofie probabil s-ar simți emoţionaţi să pășească aici.

La Palatul Prezidențial și în Piața Syntagma schimbarea gărzilor are loc din oră în oră, iar schimbarea oficială, cea mai așteptată de turiști și cea mai amplă, este duminica la ora 11 dimineața (când și soldații poartă și costumele cele mai complexe).

Fiecare soldat își păzește postul în ture de câte 60 de minute, timp în care trebuie să stea complet nemișcat (îi puteți vedea lângă posturile lor, în jurul Grădinilor Naționale). Schimbarea se efectuează în perechi. Mișcările coordonate trebuie să se efectueze foarte lent, pentru ca soldații să nu aibă probleme fizice după ce au stat nemișcați atâta timp.

Peste drum de clădirea Parlamentului (Syntagma) se află Platia Mitropoleos, cu Catedrala Metropolitană (1862). Mai interesantă decât catedrala este mica biserică albă de lângă, Panagia Gorgoepíkoös, numită și Mikri Mitropoli – „mica biserică metropolitană”. Se pare că aceasta a fost construită pe locul unui vechi templu dedicat zeiței Eileithyia (zeița nașterilor) și are în compoziția ei bucăți de basoreliefuri şi alte componente provenind din mai multe construcții, din perioade diferite.

La vest de piața Syntagma se găsește cartierul Monastiraki (stațiile de metrou Syntagma și Omonia). Zona este cunoscută mai ales datorită pieței de vechituri, care se întinde pe o suprafață destul de mare (ocupă o parte mare din strada Ermou și se continuă în zona Platia Monastirakiou, întrepătrunzându-se cu restaurante și tarabe de mărunțișuri).

Piața de vechituri e compusă atât din magazine permanente, cât și din mese mobile. Puteți găsi aproape orice, de la mărunțișuri de tipul celor care se vând la noi în talciocuri, până la haine, mobilă sau obiecte vechi (unele cu statut de antichități).

Platia Monastirakiou este unul dintre punctele de reper ale zonei. Este o piață micuță, în care se găsește o biserică bizantină (Ekklisia Kimisi Theotokou Mitropoleos), alături de câteva tarabe de fructe. Piața este de obicei foarte animată, grupuri de tineri adunându-se pe treptele amenajate sub mai multe forme.

O piață similară (şi la fel de populată) în Monastiraki este Platia Kapnikareas de la capătul străzii Ermou, cu biserica Panaghia Kapnikarea în centru.

La capătul opus al străzii Ermou (înspre Thissio) se află muzeul și situl arheologic Kerameikos (Metrou Kerameikos sau Thissio). Muzeul expune artefacte din mai multe perioade, unele foarte vechi (860 î.Hr.). Cele mai multe obiecte sunt funerare sau au legătură cu concepția atenienilor față de viața de apoi. Zona de excavații din jurul muzeului corespunde cartierului antic Kerameikos al olarilor atenieni, precum și unui important cimitir.

Din Platia Monastirakiou, dacă mergeți în sus pe strada Athinas veți ajunge la Piața Centrală din Atena. Nu e neapărat un loc turistic, ci o experiență autentică, pentru că majoritatea vânzătorilor nu vorbesc o boabă de engleză (deși sunt toți foarte drăguți și săritori să te servească). Zona acoperită a pieței este rezervată în special măcelarilor, iar în chioșcurile separate din jur veți găsi brânzeturi, mezeluri, ulei de măsline, prăjituri de casă, condimente de tot felul etc. (majoritatea magazinelor au mai multe combinații de produse).

Mergând în continuare pe strada Athinas veți ajunge în Platia Kotzia, o piață mică și elegantă în care se află și Primăria Atenei. Iar dacă veți continua să mergeți dincolo de stația de metrou Omonia, vă veți găsi în Exarchea, un loc de care toți turiștii sunt avertizați să se ferească noaptea (fiind cartierul anarhiștilor și infractorilor). De fapt, din câte mi s-a spus, locul nu e neapărat atât de periculos, în ciuda oamenilor pe care îi poți întâlni pe străzi. Este locuit mai mult de studenți și imigranți și se pare că, într-adevăr, poliția evită să-și facă apariția în zonă. Cumva, Exarchea e un cartier cu foarte multă personalitate, cu restaurantele sale autentice, cafenelele și barurile studențești, cluburile, anticariatele, magazinele de discuri vechi și chitare, și cu populația sa pestriță, care include adesea personaje dubioase. Pe timp de zi nu mi s-a părut atât de rău 🙂

Tot în Exarchea găsiți Muzeul Național de Arheologie din Atena și Muzeul Epigrafic.

Iar coborând înspre stația de metrou Panepistimio, veți ajunge într-o zonă cu trei clădiri foarte elegante, care imită stilul vechilor temple: Academia din Atena, Universitatea din Atena și Biblioteca Națională a Greciei.

Cartierul Kolonaki, ce se începe în apropiere de Exarcheia (mai sus de Grădinile Naționale și Piața Syntagma), poate fi o zonă foarte plăcută pentru plimbare, dar și destinație pentru cei care doresc să urce pe dealul Lykabetus. Pentru a ajunge la cărarea ce duce în vârful dealului, trebuie să urcați mai multe scări din străduțele cu mandarini și cafenele. Se poate ajunge în vârf și luând funicularul. Deși la capătul cărării ascendente veți găsi o biserică ce coexistă foarte bine cu o cafenea (foarte scumpă, că doar e în vârf de deal), cel mai interesant lucru este priveliștea de sus. Încercați să urcați înainte de apus pentru a avea parte de imagini superbe.

Dacă doriți să vedeți și altceva în Atena în afară de străduțe pitorești, ziduri colorate cu graffitti sau ruine monumentale, vă puteți îndrepta mai jos de Mets, pe strada Karea, către Primul Cimitir al Atenei. Dacă ideea nu vă pare atât de atrăgătoare, aș menționa că e vorba de unul dintre acele cimitire care arată mai mult ca un parc plin de monumente (în stilul Père Lachaise din Paris sau, de ce nu, al cimitirului Bellu din București). Monumente din marmură, bineînțeles.

 

Plajele de lângă Atena

Sigur, plaja ar fi probabil ultimul lucru la care s-ar gândi un turist ajuns în Atena. Dar dacă ai ști că în doar o oră poți ajunge cu mijloacele de transport în comun într-o stațiune care arată exotic și are, pe lângă multele plaje, un splendid lac cu ape termale? Dacă v-ați luat o vacanță ceva mai lungă în Atena și visați să evadați puțin din praful și căldura orașului, aveți o mulțime de opțiuni.

Din zona Syntagma puteți lua tramvaiul 5 către o multitudine de plaje din imediata vecinătate a orașului (direcția Asklipieio Voulas). Practic, acest tramvai iese din oraș și merge apoi doar pe malul mării, la fiecare oprire fiind câte o bucată de plajă. Dezavantajul de a ajunge la plajă atât de ușor este, bineînțeles, faptul că va fi plin de lume. Dacă doriți un loc ceva mai izolat, e indicat să mergeți în suburbia Glyfada sau chiar mai departe, în Vouliagmeni.

Pentru a ajunge la plaja din Glyfada, luați fie tramvaiul (stația Plateia Glyfadas), fie autobuzul A3 sau A2 până în Glyfada (atenție, A3 vă lasă la autogară, nu în Plateia Glyfadas). Tramvaiul e opţiunea cea mai elegantă (e modernizat, are aer condiţionat), dar dacă doriţi o experienţă autentică, încercaţi autobuzul 🙂

Din Glyfada puteți ajunge în Vouliagmeni cu unul dintre autobuzele 114, 115 sau 117. Vouliagmeni e un fel de stațiune de lux, lucru care se va vedea imediat ce ajungeți acolo, după hotelurile și parcurile elegante. Există și aici bucăți de plajă gratuite, dar cele mai populare sunt plajele cu plată, Akti Vouliagmeni (4 euro în 2016) și Astir (15 euro în 2016 – această plajă privată include și ruinele templului lui Apollo Zoster).

Plaja Akti Vouliagmeni este foarte curată, dotată cu tot ce trebuie și numai bună de petrecut câteva ore la soare. Pentru a ajunge aici, coborâți din autobuz la stația Plaz Vouliagmenis (ΠΛΑΖ ΒΟΥΛΙΑΓΜΕΝΗΣ).

Stațiunea mai este renumită și pentru lacul cu ape termale (Limni Vouliagmenis), preferat mai ales de vârstnici pentru calitățile terapeutice. Intrarea în complex fiind 12 euro, nu m-am putut apropia prea mult de lacul propriu-zis. Oricum, mi s-a părut o priveliște superbă chiar şi de sus din stradă. Pentru lac, coborâți la stația Limni (ΛΊΜΝΗ).

Pentru că tot am vorbit despre diferite tramvaie, autobuze şi metrou, ar trebui să menţionez că există bilete de 90 de minute pentru toate liniile şi mijloacele de transport din oraş – acestea costă 1,50 euro şi trebuie taxate o singură dată, chiar dacă schimbaţi mai multe mijloace de transport în decursul a 90 de minute. Informaţii detaliate despre diferitele tipuri de bilete pentru Atena, aici.

Ar mai trebui să vorbesc despre restaurantele şi barurile în care merită să intraţi în Atena. Impresia generală pe care am avut-o fost că, în toate restaurantele, servirea şi mâncarea sunt ok. Prin asta vreau să zic că sunt şanse slabe să plecaţi nemâncaţi sau nemulţumiţi de calitatea mâncării, chiar dacă vă opriţi în zonele turistice la restaurantele ceva mai piperate sau mergeţi la o tavernă de cartier. O să las mai jos o mică listă de locuri de care am auzit lucruri bune:

Şi unul testat, Xenios Zeus în Plaka (Anafiotika 37) – e uşor de remarcat datorită feţelor de masă colorate şi se află peste drum de interesanta Ekklisia Agios Georgios Stratonos. De ce îl recomand? Puteţi comanda unul dintre cele 3 meniuri (13-18 euro) care vă permit să gustaţi câte puţin din tot ceea ce înseamnă bucătăria locală. E mult prea multă mâncare pentru o singură persoană, dar sunt destule pisici care vă vor ajuta să nu o irosiţi :). Important: nu săriţi desertul!

La fel de bine am mâncat la Spilia Tis Akropoleos (Peştera Acropolei) pe Thrasillou 24, în ciuda faptului că pare fix unul dintre acele locuri ultraturistice. Preţurile sunt un pic mai mari, dar nu exagerate, servirea şi mâncarea au fost fără cusur, iar amplasarea este excelentă.

În categoria localuri şi baruri, trebuie să menţionez Brettos (cea mai veche distilerie din Atena, renumită pentru decorul interior foarte interesant – toţi pereţii sunt plini de rafturi cu sticluţe colorate) şi terasa de pe acoperişul Athens Gate Hotel (cunoscută nu neapărat pentru băuturi sau mâncăruri, ci pentru una dintre cele mai frumoase vederi către Acropolă). În plus, prin oraş se ascund foarte multe baruri-terasă pe acoperiş, trebuie doar să le găsiţi.

Şi ar mai fi de menţionat o micuţă cafenea vis-a-vis de staţia metrou Acropoli, care, printr-un miracol, are preţuri de 2-3 ori mai mici decât toate celelalte din jurul ei. O recunoaşteţi uşor după faptul că e chiar peste drum de gura de metrou şi e încadrată de două magazine minuscule de suveniruri. Am savurat aici mai multe frappeuri, sendvişuri proaspete şi prăjituri, la preţuri incredibile (de altfel, pare să fie preferată şi de localnici).

Trăgând linie şi adunând, experienţa Atena a însemnat mult mai mult decât m-am aşteptat. Mi-au plăcut oamenii deschişi şi puşi pe glume, pisicile şi ţestoasele care se plimbau nestingherite în anumite zone, aspectul şi personalitatea oraşului, uşurinţa cu care m-am putut descurca (cazare, transporturi, comunicarea cu oamenii). Ar rămâne de discutat problema grevelor şi posibilitatea de rămâne blocaţi în oraş în timpul acestora – au fost de mare ajutor site-urile şi paginile de Facebook Livin’ Lovin şi Athens Transport. Grevele sunt anunţate de obicei cu 2-3 zile în avans, aşa că puteţi căuta din timp soluţii, de exemplu, pentru a ajunge la aeroport.

Aş vrea să mai recomand site-ul This Is My Athens, al cărui scop este să conecteze turiştii cu ghizi voluntari (locuitori ai Atenei), care să le prezinte oraşul din perspectiva lor. A fost o experienţă foarte bună, mai ales că astfel am ajuns să văd unele zone din oraş în care clar nu mă duceam din proprie iniţiativă şi să aflu nişte aspecte mai realiste şi la zi despre Atena/Grecia. Deci, dacă vă surâde idea de tur gratuit (non-profesionist), nu ezitaţi să folosiţi site-ul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s