În munții Scoției

Mi-am dorit dintotdeauna să văd zona de munte (Highlands), cu care sunt asociate multe povești și evenimente din istoria Scoției. Am studiat posibilitatea folosirii transportului public, care este foarte bine pus la punct în Scoția, însă am ajuns la concluzia că aș fi avut nevoie de minimum 3 zile pentru a face asta pe cont propriu. Mi s-a părut mai eficient și mai ieftin să rezerv un tur de o zi cu una dintre companiile care oferă așa ceva. Din Edinburgh sunt mai multe companii cu recenzii bune (puteți căuta pe Trip Advisor și aveți mare grijă cu ce companie rezervați, pentru a evita nemulțumirile legate de impolitețea ghizilor, opționale obligatorii etc.), din Glasgow am găsit una singură, DiscoverScotland (la care am luat turul de o zi Loch Ness, Haunting Glencoe & The Highlands). Recunosc, mi-ar fi plăcut să am mai mult timp la dispoziție și să aleg un tur de 2 sau 3 zile, dar m-am limitat la ceea ce s-a putut. Am fost mulțumită de alegere și m-am bucurat de glumele și poveștile celor 2 ghizi din Glasgow, cu accentul lor uneori greu de înțeles. Opririle au fost destul de dese în punctele de interes și a existat și opțiunea vizitării castelului Urquhart de pe malul Loch Ness + croazieră pe lac, pentru o taxă suplimentară (nu am fost însă obligați să luăm aceste opționale, cum am auzit că se întâmplă la unele tururi).

Loch Lomond and Trossachs National Park

Loch Lomond este cea mai mare întindere de apă mărginită (după suprafață) din Marea Britanie. Are numeroase insule (cel puțin treizeci) și este cunoscut ca destinație pentru petrecerea timpului liber (golf, înot, ciclism, sporturi nautice etc.). Un cunoscut cântec tradițional, „The Bonnie Banks o’ Loch Lomond”, vorbește despre despărțire și moartea departe de locurile natale, fiind asociat cu Rebeliunea Iacobită din 1745. Se presupune că versurile ar fi cântate de iubita unui rebel iacobit care urma să fie executat la Londra.

„Trossachs” este un cuvânt unic, care se referă la zona formată din lacuri (lochs), dealuri, păduri și sate de la est de Loch Lomond și la vest de Stirling. I se mai spune „Highlands în miniatură”. Parcul național este format din Loch Lomond, The Trossachs (o mică vale împădurită din zona administrativă Stirling), pădurea Argyll și Breadalbane (în traducere, „Partea de sus a Scoției”). În parc se găsesc 21 de vârfuri muntoase de peste 910 m (numite „munro”, după Sir Hugh Munro, primul care a întocmit o listă a acestor vârfuri; cu scopul de a produce un calambur, dealurile de înălțime mică, de minimum 150 m, au fost numite de britanici „marlyn”, de unde asocierea „marlyn – munro”). 16 dintre cele 21 de vârfuri se află în regiunea Breadalbane, iar cel mai cunoscut este Ben Nevis (1346 m).

Pasionații de drumeții pe munte pot încerca să parcurgă West Highland Way, o rută de 154,5 km, care trece prin parcul național.

Prima oprire: Drovers Inn

Drovers Inn („hanul negustorilor de vite”, 1705) este legat de numele cunoscutului haiduc Rob Roy McGreggor, care își desfășura afacerile cu vite în zonă și i-ar fi trecut de multe ori pragul. Hanul este vestit mai ales drept loc bântuit, existând mai multe povești legate de fantome sau de lucruri inexplicabile trăite de oaspeții hotelului.

Rannoch Moor, sau 130 km² de mlaștină

Zona este o întindere vastă compusă din mlaștini, lacuri mici („lochans”), râuri și aflorimente, un mediu destul de ostil care adăpostește încă mai multe specii de floră (unicul loc în care crește varietatea de iarbă numită Rannoch-rush/Scheuchzeria palustris) și faună (culiculul/Numenius, potârnichea scoțiană, cerbi și căprioare).

Glencoe, locul masacrului clanului MacDonald

Glencoe sau Glen Coe este o vale de origine vulcanică ce își ia numele de la râul Coe, care o străbate. În trecut, a făcut parte din pământurile clanului Donald și este cunoscută ca locul unde s-a petrecut unul dintre cele mai rușinoase evenimente din istoria Scoției, masacrul clanului MacDonald de la 1692.

Deși prezentat adesea drept un conflict între clanurile Campbell și MacDonald, masacrul a avut, de fapt, la bază un ordin pornit de la guvern. În 1691, William de Orania, instaurat la conducere în urma exilării lui Iacob al II-lea după înăbușirea rebeliunii iacobite din 1689, s-a oferit să ierte clanurile participante la rebeliune, dacă acestea ar fi jurat să îi fie loiale înainte de anul nou. Alasdair MacIain, căpetenia clanului din Glencoe, a ajuns la Fort William pe 31 decembrie 1691, însă acolo a aflat că trebuia să depună jurământul la Inveraray (unde acesta a ajuns abia la 6 ianuarie și a primit asigurări că clanul va fi protejat). Cum însă se căuta o ocazie să se dea un exemplu celorlalte clanuri, John Dalrymple (secretarul de stat), sub pretextul că nu s-a respectat înțelegerea, a ordonat uciderea membrilor clanului. La 2 februarie, cca. 120 de soldați au sosit la Glencoe sub comanda Căpitanului Robert Campbell. Conform regulilor din Highlands, aceștia au fost găzduiți și ospătați de clanul MacDonald, timp de 10 zile. Pe 12 ianuarie, Campbell a primit ordin să ucidă orice membru al clanului sub 70 de ani. 38 de bărbați au fost uciși în paturile lor sau în valea Glencoe, în timp ce încercau să scape, iar 40 de femei și copii au murit de frig după ce le-au fost arse casele. A fost considerat un act mult mai condamnabil decât o crimă obișnuită, pentru că se încălcase legea ospitalității și se comisese o crimă prin abuz de încredere. Din cauza acestui eveniment, clanul Campbell a fost mult timp (și încă mai este) cel mai disprețuit dintre clanuri.

Se pare că acest eveniment istoric a fost una dintre sursele de inspirație ale lui George R.R. Martin pentru episodul „Red Wedding” din volumul „A Storm of Swords”.

Spean Bridge – Monumentul Commando

Monumentul este dedicat soldaților care au făcut parte din forțele comando britanice originale, formate în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Fort William și Ben Nevis

Highlands (20)

Datorită poziției, Fort William a devenit un important centru turistic. Apropierea de Ben Nevis și de alte vârfuri muntoase îl face să fie punctul de plecare ideal pentru pasionații de munte și de drumeții. Numele localității are legătură cu garnizoana construită la ordinele lui William de Orania, cu scopul de a controla clanurile din Highlands. Inițial, s-a numit Garizoana din Inverlochy și adăpostea doar 250 de trupe. Fortul propriu-zis a fost construit la 1690, având ziduri de piatră, un șanț adânc de jur împrejur și o magazie blindată. Fortul a fost asediat de iacobiți în timpul rebeliunii din 1745, rămânând aproape intact după mai multe zile de bombardament. Mai târziu, fortul a fost vândut și dezmbembrat, orașul mai păstrând însă câteva urme. În apropiere de Fort William puteți vizita Castelul Inverlochy, construit în perioada 1270-1280.

De-a lungul Loch Ness

Loch Ness este al doilea loch din Scoția ca suprafață, însă, datorită adâncimii (cel mai adânc punct este la 230 m), este cel mai mare ca volum de apă. Conține mai multă apă dulce decât toate lacurile din Anglia și Țara Galilor la un loc. Loch Ness are o singură insulă (Cherry Island), artificială.

În această zonă, am făcut o oprire la cascadele Morriston (River Moriston Falls).

Ruinele castelului Urquhart de pe malul Loch Ness sunt tot ce a mai rămas dintr-o fortăreață destul de mare, care datează din secolul XIII și a supraviețuit mai multor asedii și rânduri de proprietari.

De la castel, am luat un vas de croazieră până la punctul de întâlnire. Nu am reușit s-o vedem pe Nessie, dar am încercat whisky-ul casei, o bere comercială (deloc rea) și chipsuri cu aromă de haggis.

Întoarcerea a fost prin Cairngorms National Park, cel mai mare parc național din Marea Britanie (4,528 km2), care cuprinde cel mai mare lanț muntos (Cairngorms Mountains).

Pe drumul de întoarcere, am putut vedea în depărtare ruinele Ruthven Barracks, aparținând uneia dintre cele patru barăci construite în 1719, după prima rebeliune iacobită din 1715. Aceasta a fost distrusă de iacobiți în timpul retragerii în urma înfrângerii acestora în bătălia de la Culloden (1746).

Tot în drum spre Glasgow, în depărtare am văzut Stirling Castle (sec. XII), unul dintre cele mai importante castele din Scoția, cunoscut mai ales datorită poveștii lui William Wallace, cavalerul scoțian care a învins armata englezească în bătălia de la Podul Stirling din 1297, și a lui Robert the Bruce, care l-a sprijinit pe William Wallace în aceeași bătălie și a devenit ulterior regele Scoției, lui datorându-i-se independența Scoției.

În apropierea castelului se găsește The National Wallace Monument, iar în fața castelului, o statuie a lui Robert the Bruce.

Citește și…

Edinburgh, cel mai bântuit oraș din Europa

Glasgow, un oraș viu

Un gând despre „În munții Scoției

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s