Edinburgh, cel mai bântuit oraș din Europa

Din Glasgow, cel mai ieftin mijloc de transport până în Edinburgh este autobuzul. Pe site-ul Megabus, dacă achiziționați biletul cu ceva timp înainte, puteți plăti pentru o călătorie Glasgow – Edinburgh doar 1 £ (plus 0,5 £ taxa de rezervare online). Rezervarea imprimată se prezintă șoferului în locul biletului (nu puteți lua alt autobuz decât cel de la ora la care ați rezervat).

Renumită pentru arhitectura impresionantă și aspectul dramatic, capitala Scoției este, în egală măsură, un oraș cultural și o destinație preferată a pasionaților de locuri bântuite.

Se pare că cea mai bântuită clădire ar fi însăși castelul, construit cândva în secolul XII, care ar găzdui fantoma unui toboșar fără cap, precum si ale mai multor întemnițați, a unui bărbat purtând un șorț de piele sau a unui cimpoier. Mulți vizitatori și membri ai personalului au descris diferite senzații de atingere, scădere a temperaturii etc. (din păcate, nu mă pot lăuda că am avut astfel de experiențe în castel). Alte locuri bântuite din oraș ar mai fi galeriile subterane ale orașului (mai ales cele de sub South St Bridge), cimitirul Greyfriars Kirkyard, Mary King’s Close sau Brodie’s Close de pe Royal Mile.

Castelul din Edinburgh este vizibil din mai multe puncte din oraș, datorită poziționării sale la 130 m înălțime, pe Castle Rock, un fost coș vulcanic. Pe locul castelului de azi a existat o fortificație încă din 1093 (Castle of the Maidens, ridicat de triburile celtice libere, picții și scoții). De-a lungul timpului, mai multe armate scoțiene și englezești au purtat bătălii pentru cucerirea sa, la sfârșitul secolului XVIII fiind transformat în închisoare pentru prizonieri militari.

Dacă nu vi se pare prea scumpă taxa de intrare, merită să vizitați castelul cu tot ceea ce are de oferit:

Muzee: National War Museum, Regimental Museums, expoziția Crown Jewels – sceptrul și coroana, Stone of Destiny sau Stone of Scone – un bloc de piatră folosit în trecut la încoronarea monarhilor Scoției, Angliei și Marii Britanii

Cimitirul pentru câinii soldaților (despre care se spune că este bântuit)

Temnițele de război (de asemenea, bântuite)

St Margaret’s Chapel (o mică capelă construită în sec. XII, în timpul domniei lui David I, cel de-al patrulea fiu al Sfintei Margaret, prințesă a casei Wessex devenită regină a Scoției prin căsătoria cu Malcolm III al Scoției)

One o’clock Gun (tunul cu care, conform unei tradiții stabilite, se trage în fiecare zi la ora 13:00), Mons Meg (un tun construit în 1449) și alte tunuri ale castelului

Edinburgh Castle (14)

Scottish National War Memorial (un monument construit în onoarea soldaților scoțieni din perioada celor două războaie mondiale).

Edinburgh Castle (7)

De pe platforma din fața castelului (Esplanade) puteți coborî fie în Princess Street Gardens pe scara din partea stângă, fie în Johnston Terrace, pe scara Castle Wind N. În fața castelului se desfășoară Royal Mile, o succesiune de străzi ce formează artera principală a centrului vechi al orașului. Aceasta, după cum sugerează și numele, are o lungime de aproape o milă scoțiană (1,81 km) și face legătura dintre castel și Holyrood Palace, reședința oficială a monarhului Scoției.

Princess Street Gardens se întind de-a lungul Princess Street și sunt tăiate de The Mound, un deal artificial ce leagă orașul vechi de orașul nou. Partea dinspre Castle Rock a grădinilor (până la șinele de cale ferată) arată ceva mai sălbatic, cu stânca împodobită de vegetație și castelul deasupra.

Partea dinspre Princess Street arată ca un parc clasic, având mai multe monumente, aranjamente de flori, o scenă pentru evenimente. Și veverițe drăgălașe care stau la poze 🙂

La capătul dinspre castel, în Princess Street Gardens se găsește Parish Church of St Cuthbert și cimitirul său.

În imediata apropiere a acesteia, la capătul Princess Street, se află biserica Saint John’s Church.

DSC_8647

Din Princess Street Gardens puteți vedea în depărtare o parte din clădirile de pe Mound: New College, National Gallery of Scotland, Royal Scottish Academy, Bank of Scotland (Museum on the Mound).

Walter Scott Monument se află la capătul grădinilor, după zona The Mound. Este un turn gotic înalt de 61,1 metri, ridicat în 1844 în memoria lui Sir Walter Scott, unul dintre cei mai importanți romancieri scoțieni. Este decorat cu 64 de statui, majoritatea personaje din operele acestuia. În centru se află statuia scriitorului, realizată din marmură de Cararra. Puteți urca cele 287 de trepte, contra taxă (fiind răsplătiți și cu un certificat comemorativ).

Pe Royal Mile:

The Scotch Whisky Experience este replica unei distilerii de whisky. Experiența vizitatorilor constă în explicații despre procesul de producție, vizitarea colecției de sticle de whisky, explicații despre aroma băuturilor, precum și degustări. Bineînțeles, nu gratuit.

The Hub, clădirea gotică imensă care se vede de oriunde din oraș și pare a fi o biserică este, de fapt, casă de bilete, centru de informații pentru festivalele din Edinburgh și cafenea (clădirea a fost construită inițial pentru a servi drept parohie pentru Biserica Scoției).

Parliament Square este piața din jurul Catedralei St Giles, cu Mercat Cross, statuia ecvestră a lui Charles II al Scoției, College of Justice și Parliament House.

Impunătoarea St Giles Cathedral, construită în anii 1120, a fost biserica lui John Knox în timpul reformei și este adesea numită „leagănul presbiterianismului”.

Thee Real Mary King’s Close, una dintre atracțiile care beneficiază de multă publicitate, este în prezent un tur ghidat care se desfășoară în mare parte sub clădirile din centrul vechi. Termenul „close” se referă la multele alei și curți interioare ale orașului, numite, de obicei, după cel mai important locatar al clădirilor împrejmuitoare. Veți observa multe astfel de spații în centrul vechi (sunt marcate cu plăcuțe). Mary King’s Close este renumită în special datorită poveștilor cu fantome, deoarece se crede că aici erau închise și lăsate să moară de foame victimele ciumei. Turul ghidat dorește să redea cât mai fidel modul de viață a locuitorilor din Edinburgh în perioada sec. XVI – XIX și trece prin mai multe străzi și spații subterane, ghizii costumați în haine de epocă relatând diferite povești din vremuri îndepărtate.

Edinburgh City Chambers este sediul Consiliului orașului. Dincolo de arcada deschisă veți vedea impunătoarea statuie a lui Alexandru cel Mare îmblânzindu-l pe Bucefal.

City Chambers Alexander and Bucephalus

Tron Kirk este o fostă parohie de secolul XVII, transformată recent în piață închisă (aici găsiți bijuterii, suveniruri, produse alimentare tradiționale).

Dacă sunteți pe Royal Mile și aveți norocul să găsiți o masă liberă, puteți încerca să mâncați la Royal Mile Tavern. Prețurile sunt acceptabile pentru zona centrului, iar mâncarea e destul de gustoasă (dintre preparatele tradiționale, puteți încerca haggis, plăcinte tradiționale, „fish’n chips”, „highland chicken”). Au o gamă largă de whisky, precum și câteva tipuri de bere locală.

Unul dintre muzeele gratuite, Museum of Childhood conține o colecție de jucării și obiecte pentru copii din sec. XIX-XXI.

John Knox House este o clădire medievală, asociată cu perioada Reformei scoțiene. John Knox a trăit aici doar o scurtă perioadă de timp, înainte de moartea sa.

Ye Olde Christimas Shoppe este singurul magazin din Edinburgh care vinde jucării și decorațiuni de Crăciun tot anul.

Un alt muzeu gratuit, The People’s Story, prezintă viața locuitorilor din Edinburgh din sec. XVIII până în prezent.

Canongate Kirk este o biserică interesantă prin arhitectura sa și prin faptul că este frecventată de rezidenții Holyrood Palace, cât timp locuiesc la palat.

Oink Scottish Hog Roast. La 82 Canongate veți găsi o mică prăvălie cu câteva mese, renumită pentru chiflele cu pulled pork. Nu ezitați să intrați, carnea este preparată prin gătire lentă timp de aproximativ 10 ore, după care este condimentată cu diferite topping-uri și sosuri, absolut delicioase. Mai există un Oink și la adresa 34 Victoria Street, în zona Grassmarket. Sunt deschise între 11:00 și 17:00 și servesc și băuturi reci, cafea sau ceai.

Oink 1

Palace of Holyroodhouse este reședința oficială a reginei Marii Britanii în Scoția. Palatul este construit la sfârșitul sec. XVII. Lângă palat se află și ruinele Holyrood Abbey, fostă abație întemeiată în secolul XII. Palatul și parcul Holyrood se pot vedea de pe Calton Hill.

Din Queen Dr, se poate urca pe Arthur’s Seat, vârful principal dintr-un grup de vârfuri muntoase care formează cea mai mare parte din Holyrood Park. Dealul are o înălțime 251 metri și oferă vederi superbe ale orașului, fiind relativ ușor de urcat din orice direcție.

Mergând spre stânga pe Queen Dr, veți ajunge la un mic lac artificial puțin adânc, St Margaret’s Loch, populat de rațe, gâște și lebede.

Privind în sus de pe malul lacului, veți vedea ruinele Saint Anthony’s Chapel. Originea și istoria capelei nu sunt bine cunoscute, dar se pare că era deja construită la începutul sec. XV, deoarece în 1426 există înscrisuri cum că Papa a alocat fonduri pentru repararea sa.  A avut inițial formă dreptunghiulară și a fost construită din piatră găsită în împrejurimi. Dacă urcați până la ruine, puteți face un popas pentru a admira orașul.

De la intersecția Queen Dr cu Horse Wynd, puteți alege una dintre cărările care merg către vârful Arthur’s Seat. Există mai multe trasee posibile, unele mai abrupte, altele ușor de parcurs.

În apropierea Palace of Holyroodhouse, din Calton Road, sub podul care traversează strada pe deasupra se găsește o scară pe care se poate urca în Regent Road. Jacob’s Ladder este o scară destul de abruptă, cu trepte realizate din roca vulcanică de pe Calton Hill.

Din cauza modificărilor de înălțime, în Edinburgh a fost nevoie ca unele străzi să treacă peste altele cu ajutorul unor poduri, lucru destul de rar în Marea Britanie înainte de sec. XX. Dintre acestea putem numi Waterloo Place peste Calton Road, George IV Bridge peste Cowgate și Merchant Street, South Bridge peste Cowgate și Castle Terrace peste Kings Stables Road. De asemenea, există mai multe scări, accesibile doar pietonilor, care leagă străzi diferite la înălțimi diferite, de exemplu, Playfair Steps între Mound și Princes Street, Jacob’s Ladder între Calton Road și Regent Road și News Steps între St Giles Street și Market Street.

Din Regent Road, puteți face câțiva pași spre dreapta, până la New Parliament House (Old Royal School) – clădirea nouă a parlamentului – o clădire neoclasică de secolul XIX construită pentru a fi folosită de Liceul Regal al orașului Edinburgh. Aceasta a fost folosită o vreme ca birouri ale Consiliului orașului, iar în prezent nu se află în uz.

Mergând spre stânga, după ce treceți de clădirea Guvernului, puteți urca pe dealul Calton Hill cu ajutorul unei scări care începe din Regent Rd. O altă scară către vârful dealului pornește din Royal Terrace (partea de nord). Calton Hill este unul dintre dealurile principale din Edinburgh și este de factură vulcanică.

DSC_0608
Clădirea Guvernului văzută de pe Calton Hill

Acropola care se profilează pe deal este un monument neterminat, numit inițial „Monumentul Național„. În 1816, la un an după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, Highland Society of Scotland a solicitat construirea unui monument dedicat celor care au murit în războaiele napoleonice, după modelul Partenonului din Atena. Construcția a început în 1822, dar fondurile s-au terminat, iar arhitectul William Playfair din Edinburgh nu a apucat să își vadă opera finalizată. Din acest motiv, monumentul a mai fost numit „Rușinea Edinburghului”. Cu toate acestea, în prezent acesta este un reper îndrăgit al orașului și mulți vizitatori se amuză încercând să se cațere pe treptele uriașe.

Vârful dealului Calton este locul ideal pentru o plimbare sau pentru relaxare, dezvăluind vederi frumoase ale orașului, inclusiv de-a lungul Princes Street și către Castelul din Edinburgh. De asemenea, de aici puteți vedea creasta dealului Arthur’s Seat.

Calton Hill are două observatoare: Old Observatory House, proiectat de arhitectul James Craig în 1792 și City Observatory, construit în 1818, care organizează expoziții și vizionări.

Monumentul lui Nelson (amiralul britanic responsabil de victoria din Trafalgar din 1805) este dotat cu un mecanism folosit de vasele maritime pentru a-și seta cronometrele.

Calton Hill (2)

Parcul Regent Gardens a fost dezvoltat la începutul sec. XIX de către botanistul Patrick Neill alături de Dr Robert Graham, Profesor de medicină și botanică. Sunt cele mai mari grădini din orașul nou care se află încă în proprietate privată.

Monumentul Dugald Stewart este dedicat filosofului scoțian Dugald Stewart (1753–1828). A fost construit în 1831. Dugald Stewart a activat ca profesor al Universității din Edinburgh, deținând catedra de filosofie morală din 1786 până la moartea sa. Royal Society of Edinburgh a dispus construirea monumentului, care este modelat după monumentul choragic al lui Lisicrate din Atena (un templu circular cu 9 coloane corintice având în centru o urnă pe piedestal).

Dugald Stewart Monument

Zona Grassmarket

Grassmarket a fost, din 1477, una dintre piețele principale din Edinburgh, folosită mai ales pentru comerțul cu cai și vite (de unde și numele, piața de fân). Era un loc cu hanuri și taverne, lucru care se reflectă încă în clădirile din jur. Grassmarket era, de asemenea, locul execuțiilor publice. Memorialul ridicat pe locul unde, anterior, se găsea spânzurătoarea comemorează morțile a peste 100 de Covenanters (reformatori presbiterieni scoțieni) care au fost spânzurați între 1661 și 1688 (perioadă cunoscută ca The Killing Time).

 

Pe urmele lui Harry Potter

Fanii Harry Potter au propriul lor circuit de urmat în Edinburgh, având în vedere că scriitoarea J.K. Rowling a scris în Edinburgh cărțile din celebra serie. Locuri precum cafeneaua Elephant House, cimitirul Greyfriars, Balmoral Hotel, George Heriot’s School, Victoria Street sau Potterow au devenit adevărate locuri de pelerinaj pentru fani.

Elephant House și Nicolson’s Café (aceasta din urmă nu mai există) sunt două cafenele în care J.K. Rowling a scris mare parte din primele cărți.

Biserica și cimitirul Greyfriars, inspirație pentru personajul Valdemort

Biserica Greyfriars Tolbooth & Highland Kirk a fost construită în jurul anului 1620. Cimitirul Greyfriars Kirkyard se găsește la marginea sudică a orașului vechi, lângă George Heriot’s School. Cimitirul este folosit încă din secolul XVI și mai mulți rezidenți de seamă ai orașului se odihnesc aici. Numele este legat de călugării franciscani care locuiau în zonă și purtau robe gri.

Se pare că numele lui Tom Riddle (ulterior, Valdemort) și-ar putea avea originea aici. În Greyfriars Kirkyard se află mormântul unui anume Tom Riddel și al familiei sale, iar scriitoarea ar fi spus că, probabil, numele i-a rămas în memorie după multele plimbări prin cimitir.

Greyfriars Kirkyard mai este cunoscut și datorită poveștii lui Bobby, un Skye Terrier cunoscut pentru faptul că ar fi supravegheat timp de 14 ani mormântul stăpânului său, până la propria sa moarte, în 1872. La intrarea în cimitir se găsește piatra de mormânt a lui Bobby, iar statuia sa o puteți vedea în fața intrării în cimitir, la intersecția dintre George IV Bridge și Candlemaker Row.

Greyfriar's (1)

În cimitir se găsește și mormântul ofițerului de poliție John Gray (stăpânul câinelui), unde se crede că a vegheat Bobby atâta timp. Piatra de mormânt este modernă, inițial mormântul nefiind marcat.

George Heriot’s School vizibilă de la fereastra ceainăriei Elephant Cafe, unde scriitoarea, nedevenită încă celebră, a scris mare parte din cărțile Harry Potter este un alt punct de interes pentru fani. Școala lui George Heriot, cu patru clădiri și patru turnuri, ar fi inspirat-o în descrierea faimoasei școli de magie Hogwarts.

George Heriot, un giuvaergiu foarte bogat în serviciul reginei Ana a Danemarcei și a regelui Iacob al VI-lea al Scoției, a înființat pe patul de moarte un fond pentru construirea unei școli pentru „puir, fatherless bairns” (copii sărmani, orfani de tată). Chiar dacă, în prezent, o parte din elevii școlii plătesc taxe, aceasta a rămas o instituție caritabilă, oferind gratuit educație orfanilor.

Victoria Street, strada curbată cu magazine colorate, ar fi fost inspirația pentru Diagon Alley, strada cu magazine cu provizii pentru magie din Harry Potter.

Victoria Street

Dean Village, un cartier pentru relaxare

Dean Village este un fost sat cunoscut în trecut pentru morile de grâu de pe Water of Leith („mills of Dene”). A rămas un sat separat până în secolul XIX, când a fost încorporat în Edinburgh.

Spațiul verde Dean Gardens se întinde de-a lungul Water of Leith în Dean Village, fiind locul ideal pentru plimbare și relaxare. La capătul parcului în apropiere de Stockbridge se găsește St Bernard’s Well (Fântâna Sf. Bernard), construită pe locul unui izvor care în sec. XVIII era considerat tămăduitor. Statuia din centrul monumentului o reprezintă pe Hygeia, zeița sănătății.

 

3 gânduri despre „Edinburgh, cel mai bântuit oraș din Europa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s