Glasgow, Edinburgh, Highlands

Anul trecut am intrat pentru prima dată în contact cu Scoția, din păcate, pentru prea puțin timp, așa că am rămas cu gândul că trebuie să revin. M-am bucurat să văd că Wizz Air a adăugat un zbor direct către Glasgow (ultima dată am zburat în Dublin și de acolo în Glasgow) și am profitat de prețurile accesibile la bilete în perioada primăverii. Deși mă temeam că va ploua non-stop (cum se întâmplase ultima dată), am avut noroc de vreme buna, fără vreun strop de ploaie și cu mult soare. Cu toate acestea, dacă plecați în Scoția în perioada primăverii sau toamna (care sunt și anotimpurile cele mai indicate pentru a vizita, peisajul fiind foarte frumos), vă sfătuiesc totuși să vă echipați corespunzător, cu haine și încălțăminte impermeabile sau cu pelerină de ploaie (deși este ceva mai incomod). Luați în calcul și faptul că vântul este, de obicei, foarte puternic, chiar și când temperaturile sunt destul de ridicate.

Din aeroportul din Glasgow, pentru a ajunge spre centrul orașului (George Square, Queen Street Station sau Buchannan Station), luați naveta din partea stângă a ieșirii din aeroport. Linia First 500 Glasgow Shuttle pleacă din aeroport din 10 în 10 minute și oprește, de asemenea, în stațiile Glasgow Central Train Station și Glasgow Queen Street. Linia First 747 AirLink pleacă din aeroport către centrul orașului prin Renfrew, Braehead, Partick, Kelvingrove Art Gallery and Museum și Charing Cross, fiind ideală pentru vizitarea atracțiilor turistice. Biletele se pot cumpăra online sau de la șofer, cu cash sau card de credit/debit. Un bilet dus-întors costă £9.50. Tot din aeroport, mai puteți lua linia McGill’s 757  din Paisley Gilmour Street Train Station, Stance 7, către Renfrewshire, Ayrshire și sudul Scoției. De asemenea, linia Citylink 915 (pentru Highlands) pleacă de la Stance 9 către Skye (via Loch Lomond și Fort William).

I. Glasgow, un „oraș al oamenilor”

Întâmpinați pretutindeni de logoul „People make Glasgow”, veți simți imediat vibrațiile orașului, care poate fi uneori gălăgios și aglomerat, iar alteori aproape pustiu.

Începuturile sale sunt plasate în secolul VI, când se presupune că Sfântul Mungo (Kentigern) și-a construit o biserică în locul unde se află acum Catedrala din Glasgow.

Construit în jurul râului Clyde, Glasgow este un oraș plăcut, cu multe clădiri interesante și o atmosferă vibrantă. În afara atracțiilor istorice, există destul de multe activități pe care le puteți încerca, dacă timpul vă permite. Acest articol enumeră câteva dintre ele. Ceva ce mi s-a părut interesant, dar nu am apucat să testez, este teatrul cinetic Sharmanka, cu figurine realizate din piese vechi, sincronizate pe muzică și lumini pentru a oferi un spectacol deosebit.

Atmosfera pe străzile din centru este adesea animată de diferiți performeri. Dacă aveți noroc, poate îi prindeți pe scoțienii de la Clanadonia (poză dreapta).

Principalele atracții și locuri interesante din Glasgow:

Catedrala din Glasgow a fost construită spre sfârşitul secolului XII, în stil gotic scoţian, pe locul unde se crede că a fost îngropat Sfântul Mungo.

Sf. Mungo (pe numele său adevărat, Kentigern) a fost un apostol al Regatului Strathclyde la sfârşitul secolului VI şi este fondatorul şi patronul oraşului Glasgow. Se spune că a săvârşit patru miracole în Glasgow, amintite de versurile următoare: „Here is the bird that never flew / Here is the tree that never grew / Here is the bell that never rang / Here is the fish that never swam.”

1. Pasărea – Mungo a readus la viață o pasăre care fusese ucisă de colegii lui de clasă.
2. Copacul – când, fiind însărcinat să supravegheze focul în mănăstirea în care a crescut, a adormit și focul s-a stins, Mungo a reaprins focul cu o ramură de alun.
3. Clopotul – Mungo a adus cu el un clopot miraculos din Roma; se spune că era folosit la slujba religioasă și înmormântări. Clopotul original nu mai există, cel care este expus azi datează din anii 1640.
4. Peştele – se referă la povestea reginei Languoreth din Strathclyde, suspectată de a fi fost infidelă de către soţul ei. Regele i-a cerut să-i arate un anumit inel, pretinzând că ea l-ar fi oferit amantului ei (de fapt, regale îl aruncase în Râul Clyde). Regina a apelat la Mungo pentru a-şi salva viața, iar acesta a dat ordin unui mesager să prindă un peşte în râu. Când peştele a fost tăiat, inelul a fost găsit în măruntaiele sale, astfel regina putându-şi apăra reputaţia.

Lui Mungo i se datorează mottoul orașului, Lord let Glasgow flourish (through the preaching of thy word and praising thy name)” (Doamne, ajută Glasgow să înflorească prin predicarea cuvântului Tău și slăvirea numelui Tău.)

În cripta Catedralei puteţi vedea mormântul Sfântului Mungo.

Necropola din Glasgow este un cimitir victorian ce cuprinde 50.000 de morminte şi aproximativ 3500 de monumente, fondat în 1832. Cei înmormântaţi aici sunt catolici, protestanţi, evrei, luterani etc. Câteva dintre monumentele memoriale mai interesante: coloana ridicată în memoria lui John Knox (conducătorul Reformei Protestante), statuia lui Charles Tennant (important om de afaceri), mausoleul Houldsworth. Toate persoanele îngropate în cimitir sunt înregistrate în arhivele Mitchell Library.

Piața George Square, este astfel numită în cinstea regelui George III şi este întemeiată în 1781. În prezent, aici se află clădirea consiliului oraşului şi mai multe monumente (niciunul dintre acestea nefiind, însă, dedicat regelui George III): statuile lui Robert Burns, James Watt, Sir Robert Peel şi Sir Walter Scott. Glasgow City Chambers din George Square este sediul Consiliului orașului.

Joyceline Square este locul unde se organizează în prezent Glasgow Fair (Târgul din Glasgow) şi, până în 1865, a fost locul execuţiilor publice. Se spune că cei condamnaţi erau spânzuraţi cu spatele la tribunal şi cu faţa spre monumentul lui Nelson din Glasgow Green. Arcul Joyceline Gate (sau McLennan Arch) poate fi admirat la intrarea în parcul Glasgow Green, în faţa clădirii tribunalului (High Court of Justiciary).

Blythswood Hill. Această zonă este centrul geografic al oraşului. Câteva repere notabile din această zonă ar fi St. Vincent Street Church (construită în 1859, probabil cea mai importantă clădire eclesiastică din oraş, după Catedrală), Blythswood Square (un mic parc), St. Stephen’s Renfield Church (1849–1852), King’s Theatre (1904), St Columba Church of Scotland, Elgin Place Church.

Cartierul Merchant City este cunoscut sub acest nume din anii 1980, reprezentând, de fapt, zona Glasgow Cross sau „Trongate”. Denumirea de Merchant City are legătură cu negustorii de tutun, zahăr și ceai, care au început să își construiască aici depozitele și locuințele prin anii 1750. În prezent, cartierul este promovat ca zonă rezidențială, de cumpărături și relaxare, similar zonei Covent Garden din Londra.

Glasgow Cross este o intersecție care păstrează câteva elemente din orașul vechi. În trecut, era cunoscută drept Mercat Cross (crucea pieței) pentru că aici se afla crucea care marca piața (specifică piețelor scoțiene), care se ținea în aer liber la intersecția a patru străzi: Trongate spre vest (numită așa după balanța – “tron” – folosită la cântăritul mărfurilor, Gallowgait spre est, strada de la Mercat Cross până la Biserica Metropolitană către nord (numită mai târziu High Street) și Walkergait către sud (numită astfel după dărăcitorii – “waulkers“ în engleză – care albeau lâna), numită ulterior Salt Market. Crucea pieței pe care o puteți vedea astăzi (monumentul cu inorog) nu este cea originală, fiind construită în 1929.

Reperul principal, Tolbooth Steeple, este un turn cu ceas, care a făcut cândva parte din clădirea Tolbooth, fost sediu al secretariatului primăriei, al camerei de consiliu și al închisorii, construită în perioada 1626-27 și demolată în 1921.

Tolbooth Steeple

Tron Steeple este turnul din partea de sud a zonei Trongate, la vest de Glasgow Cross. Turnul a fost adăugat în 1637 unei biserici (St Mary’s Church) datând din 1540 și care a pierit într-un incendiu în 1793. Biserica a fost reconstruită ulterior ca o structură separată, încorporată în complexul Tron Theatre.

Merchants’ Steeple (1665) al fostei Merchants’ House, acum parte din clădirea Briggait, este un turn care a fost încorporat în piața de pește a orașului, la momentul extinderii acesteia în 1886. Clădirea Briggait adăpostește în prezent ateliere ale mai multor artiști. Fațada din Clyde street a fostei piețe de pește este interesantă din punct de vedere arhitectural.

Briggait Tower

Merchant Square (Candleriggs St) datează din anii 1800 și este localizată în zona vechii piețe de fructe a orașului din cartierul Merchant City. Clădirea găzduiește mai multe baruri, restaurante, galerii și magazine.

Alte clădiri interesante din Glasgow:

Hutchesons’ Hall (158 Ingram St) a fost inițial Hutchesons’ Hospital, un spital construit în 1660. Acesta a fost demolat în 1795. Proprietarii pământului din Ingram St au dispus construirea unui nou spital în 1805, iar statuile vechii clădiri, reprezentându-i pe cei doi frați Hutchesons, fondatorii spitalului, se găsesc acum pe fațada clădirii noi (sunt cele mai vechi statui-portret din oraș și erau inițial vopsite în culori vii și amplasate în spatele clădirii).

74

Sursa: librapix.com

St Andrew’s Cathedral (90 Dunlop St) este o catedrală romano-catolică construită la începutul sec. XIX, cu mari eforturi (construcția realizată pe timpul zilei era distrusă noaptea de sabotori).

38.Glasgow

St Andrew’s Cathedral, reflectată în clădirea Arhidiecezei din Glasgow

Clădirea veche a stației de metrou St Enoch, construită în 1896 în stil iacobit, adăpostește în prezent o cafenea. Noua stație de metrou este accesibilă prin intrarea cu cupolă modernă din fața clădirii vechi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sursa: Wikipedia

Royal Exchange Square (Queen Street) este cunoscută pentru clădirea Gallery of Modern Art, având în față statuia Ducelui de Wellington cu un con de trafic pe cap. Inițial o glumă a unor tineri, statuia cu conul de trafic a devenit în prezent un simbol al umorului locuitorilor din Glasgow. Deși uneori conul este dat jos, acesta reapare destul de repede pe capul statuii.

St George’s Tron Church din Nelson Mandela Place a fost deschisă pentru prima dată în 1808 (St. George’s Parish Church). Este cea mai veche clădire din zonă și marchează capătul West George Street.

Clădirea Glasgow Stock Exchange (Bursa de Valori) din Nelson Mandela Place a fost construită în 1875-77 în stil gotic venețian (posibil, după modelul Royal Courts of Justice din Londra).

Clădirea Glasgow Central Station se remarcă mai ales prin podul din fontă cu pereți de sticlă dinspre Argyle St., supranumit Hielanman’s Umbrella (umbrela munteanului scoțian), deoarece era folosit drept loc de întâlnire de scoțienii din zona de munte (Highlands) veniți în vizită.

Central Station 1

The People’s Palace & Winter Gardens din parcul Glasgow Green este un muzeu care expune istoria orașului din 1750 până în prezent.

Park District, Park Circus. În drum spre Kelvingrove Park și atracțiile din jur, probabil veți trece prin zona Park District, ce face parte dintr-o dezvoltare proiectată de Charles Wilson în anii 1850. Clădirea publică principală a cartierului, Free Church College (cunoscută ulterior ca Trinity College) a fost proiectată în 1856.

Turnul alb al Park Church rămâne un reper local după ce clădirea bisericii a fost demolată cu foarte mare grijă în 1968/ 1969.

Kelvingrove Park, din apropierea muzeului, este locul preferat al pasionaților de skateboard, cricket, bowling, yoga sau gimnastică aerobică. Cel mai mare monument din parc este Stewart Memorial Fountain, construită în memoria Lordului Provost Robert Stewart, care a ajutat la alimentarea orașului cu apă din Loch Katrine. Statuia din vârf este o reprezentare a personajului Lady of the Lake din poemul cu același nume de Walter Scott.

Kelvingrove Art Gallery and Museum  este unul dintre muzeele gratuite din Glasgow și cel mai vizitat muzeu din Marea Britanie, din afara Londrei. Clădirea este construită în stil baroc spaniol.

89.Kelvingrove_Art_Gallery

University of Glasgow, ca vechime, este a doua din Scoția după St Andrews. Campusul din Gilmorehill datează din 1895 și poate fi văzut în depărtare din Kelvingrove Park.

83.University_of_Glasgow

Dacă aveți timp, merită să vedeți de aproape clădirea (peste râul Kelvin, aproximativ vis-a-vis de muzeul Kelvingrove) și să vizitați Hunterian Museum, cu intrare gratuită. Muzeul face parte din Universitate și este cel mai vechi muzeu public din Scoția (1807). Există spații diferite pentru colecțiile de artă, anatomie, zoologie, cărți și manuscrise (mai multe detalii în link). University of Glasgow Memorial Chapel a fost construită în 1929, fiind dedicată foștilor studenți și membri ai personalului Universității care și-au pierdut viețile în Primul și al II-lea Război Mondial.

Wellington Church (77 Southpark Ave), remarcabilă prin porticul cu coloane corintice, datează din 1884 și se află în vecinătatea Universității.

Unde mâncăm în Glasgow?

Zona Merchant City este renumită pentru restaurantele sale, așa că puteți încerca să intrați într-unul din restaurantele de acolo, de exemplu, City Merchant (meniul zilei costă în jur de £12.00, meniul à la carte e ceva mai scump), Arisaig (meniul zilei la £15.00), Hutchesons sau Blackfriars Bar.

De asemenea, puteți încerca unul dintre pub-urile din zona centrală, cum ar fi Sloans (cel mai vechi pub din Glasgow, îl găsiți ascuns pe un gang în care se ajunge din Argyle Street), The Howlin’ Wolf sau The Butterfly & The Pig (e recomandat să comandați din Tearooms Menu sau din High Tea Menu și puteți face rezervare de pe site-ul lor) din Bath Street, The Pot Still (doar pentru băuturi, în special varietăți de whisky) sau Rufus T Firefly din Hope Street sau Where The Monkey Sleeps din W Regent Street.

0.Howlin_Wolf

Burger Sweet Home Glasgow (cu topping de haggis) la Howlin’ Wolf

În zona Trongate, un pub autentic (și, din întâmplare, irlandez 🙂 și destul de vechi, frecventat mai ales de localnici, este The Tollbooth Bar. Dacă vă plac locurile de genul și nu aveți pretenții legate de decor (sau chiar preferați mobilierul cu istorie și atmosfera non-turistică), pub-ul chiar merită o vizită.

 

II. Către Highlands: Fort William, Loch Ness, Inverness

Mi-am dorit dintotdeauna să văd zona de munte (Highlands), cu care sunt asociate multe povești și evenimente din istoria Scoției. Am studiat posibilitatea folosirii transportului public, care este foarte bine pus la punct în Scoția, însă am ajuns la concluzia că aș fi avut nevoie de vreo 3 zile pentru a face asta pe cont propriu. Mi s-a părut mai eficient și mai ieftin să rezerv un tur de o zi cu una dintre companiile care oferă așa ceva. Din Edinburgh sunt mai multe companii cu recenzii bune (puteți căuta pe Trip Advisor și aveți mare grijă cu ce companie rezervați, pentru a evita nemulțumirile legate de impolitețea ghizilor, opționale obligatorii etc.), din Glasgow am găsit una singură: DiscoverScotland (la care am luat turul de o zi Loch Ness, Haunting Glencoe & The Highlands). Recunosc, mi-ar fi plăcut să am mai mult timp la dispoziție și să aleg un tur de 2 sau 3 zile, dar m-am limitat la ceea ce s-a putut. Am fost mulțumită de alegere și m-am bucurat de glumele și poveștile celor 2 ghizi din Glasgow, cu accentul lor uneori greu de înțeles. Opririle au fost destul de dese în punctele de interes și a existat și opțiunea vizitării castelului Urquhart de pe malul Loch Ness + croazieră pe lac, pentru o taxă suplimentară (nu am fost însă obligați să luăm aceste opționale, cum am auzit că se întâmplă la unele tururi).

Loch Lomond and Trossachs National Park

Loch Lomond este cea mai mare întindere de apă mărginită (după suprafață) din Marea Britanie. Are numeroase insule (cel puțin treizeci) și este cunoscut ca destinație pentru petrecerea timpului liber (golf, înot, ciclism, sporturi nautice etc.). Un cunoscut cântec tradițional, „The Bonnie Banks o’ Loch Lomond”, vorbește despre despărțire și moartea departe de locurile natale, fiind asociat cu Rebeliunea Iacobită din 1745. Se presupune că versurile ar fi cântate de iubita unui rebel iacobit care urma să fie executat la Londra.

„Trossachs” este un cuvânt unic, care se referă la zona formată din lacuri (lochs), dealuri, păduri și sate de la est de Loch Lomond și la vest de Stirling. I se mai spune „Highlands în miniatură”. Parcul național este format din Loch Lomond, The Trossachs (o mică vale împădurită din zona administrativă Stirling), pădurea Argyll și Breadalbane (în traducere, „Partea de sus a Scoției”). În parc se găsesc 21 de vârfuri muntoase de peste 910 m (numite „munro”, după Sir Hugh Munro, primul care a întocmit o listă a acestor vârfuri; cu scopul de a produce un calambur, dealurile de înălțime mică, de minimum 150 m, au fost numite de britanici „marlyn”, de unde asocierea „marlyn – munro”). 16 dintre cele 21 de vârfuri se află în regiunea Breadalbane, iar cel mai cunoscut este Ben Nevis (1346 m).

Pasionații de drumeții pe munte pot încerca să parcurgă West Highland Way, o rută de 154,5 km, care trece prin parcul național.

Prima oprire: Drovers Inn

Drovers Inn („hanul negustorilor de vite”, 1705) este legat de numele cunoscutului haiduc Rob Roy McGreggor, care își desfășura afacerile cu vite în zonă și i-ar fi trecut de multe ori pragul. Hanul este vestit mai ales drept loc bântuit, existând mai multe povești legate de fantome sau de lucruri inexplicabile trăite de oaspeții hotelului.

Rannoch Moor, sau 130 km² de mlaștină

Zona este o întindere vastă compusă din mlaștini, lacuri mici („lochans”), râuri și aflorimente, un mediu destul de ostil care adăpostește încă mai multe specii de floră (unicul loc în care crește varietatea de iarbă numită Rannoch-rush/Scheuchzeria palustris) și faună (culiculul/Numenius, potârnichea scoțiană, cerbi și căprioare).

Glencoe, locul masacrului clanului MacDonald

Glencoe sau Glen Coe este o vale de origine vulcanică ce își ia numele de la râul Coe, care o străbate. În trecut, a făcut parte din pământurile clanului Donald și este cunoscută ca locul unde s-a petrecut unul dintre cele mai rușinoase evenimente din istoria Scoției, masacrul clanului MacDonald de la 1692.

Deși prezentat adesea drept un conflict între clanurile Campbell și MacDonald, masacrul a avut, de fapt, la bază un ordin pornit de la guvern. În 1691, William de Orania, instaurat la conducere în urma exilării lui Iacob al II-lea după înăbușirea rebeliunii iacobite din 1689, s-a oferit să ierte clanurile participante la rebeliune, dacă acestea ar fi jurat să îi fie loiale înainte de anul nou. Alasdair MacIain, căpetenia clanului din Glencoe, a ajuns la Fort William pe 31 decembrie 1691, însă acolo a aflat că trebuia să depună jurământul la Inveraray (unde acesta a ajuns abia la 6 ianuarie și a primit asigurări că clanul va fi protejat). Cum însă se căuta o ocazie să se dea un exemplu celorlalte clanuri, John Dalrymple (secretarul de stat), sub pretextul că nu s-a respectat înțelegerea, a ordonat uciderea membrilor clanului. La 2 februarie, cca. 120 de soldați au sosit la Glencoe sub comanda Căpitanului Robert Campbell. Conform regulilor din Highlands, aceștia au fost găzduiți și ospătați de clanul MacDonald, timp de 10 zile. Pe 12 ianuarie, Campbell a primit ordin să ucidă orice membru al clanului sub 70 de ani. 38 de bărbați au fost uciși în paturile lor sau în valea Glencoe, în timp ce încercau să scape, iar 40 de femei și copii au murit de frig după ce le-au fost arse casele. A fost considerat un act mult mai condamnabil decât o crimă obișnuită, pentru că se încălcase legea ospitalității și se comisese o crimă prin abuz de încredere. Din cauza acestui eveniment, clanul Campbell a fost mult timp (și încă mai este) cel mai disprețuit dintre clanuri.

Se pare că acest eveniment istoric a fost una dintre sursele de inspirație ale lui George R.R. Martin pentru episodul „Red Wedding” din volumul „A Storm of Swords”.

Spean Bridge – Monumentul Commando

Monumentul este dedicat soldaților care au făcut parte din forțele comando britanice originale, formate în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Fort William și Ben Nevis

Highlands (20)

Datorită poziției, Fort William a devenit un important centru turistic. Apropierea de Ben Nevis și de alte vârfuri muntoase îl face să fie punctul de plecare ideal pentru pasionații de munte și de drumeții. Numele localității are legătură cu garnizoana construită la ordinele lui William de Orania, cu scopul de a controla clanurile din Highlands. Inițial, s-a numit Garizoana din Inverlochy și adăpostea doar 250 de trupe. Fortul propriu-zis a fost construit la 1690, având ziduri de piatră, un șanț adânc de jur împrejur și o magazie blindată. Fortul a fost asediat de iacobiți în timpul rebeliunii din 1745, rămânând aproape intact după mai multe zile de bombardament. Mai târziu, fortul a fost vândut și dezmbembrat, orașul mai păstrând însă câteva urme. În apropiere de Fort William puteți vizita Castelul Inverlochy, construit în perioada 1270-1280.

De-a lungul Loch Ness

Loch Ness este al doilea loch din Scoția ca suprafață, însă, datorită adâncimii (cel mai adânc punct este la 230 m), este cel mai mare ca volum de apă. Conține mai multă apă dulce decât toate lacurile din Anglia și Țara Galilor la un loc. Loch Ness are o singură insulă (Cherry Island), artificială.

În această zonă, am făcut o oprire la cascadele Morriston (River Moriston Falls).

Ruinele castelului Urquhart de pe malul Loch Ness sunt tot ce a mai rămas dintr-o fortăreață destul de mare, care datează din secolul XIII și a supraviețuit mai multor asedii și rânduri de proprietari.

De la castel, am luat un vas de croazieră până la punctul de întâlnire. Nu am reușit s-o vedem pe Nessie, dar am încercat whisky-ul casei, o bere comercială (deloc rea) și chipsuri cu aromă de haggis.

Întoarcerea a fost prin Cairngorms National Park, cel mai mare parc național din Marea Britanie (4,528 km2), care cuprinde cel mai mare lanț muntos (Cairngorms Mountains).

Pe drumul de întoarcere, am putut vedea în depărtare ruinele Ruthven Barracks, aparținând uneia dintre cele patru barăci construite în 1719, după prima rebeliune iacobită din 1715. Aceasta a fost distrusă de iacobiți în timpul retragerii în urma înfrângerii acestora în bătălia de la Culloden (1746).

Tot în drum spre Glasgow, în depărtare am văzut Stirling Castle (sec. XII), unul dintre cele mai importante castele din Scoția, cunoscut mai ales datorită poveștii lui William Wallace, cavalerul scoțian care a învins armata englezească în bătălia de la Podul Stirling din 1297, și a lui Robert the Bruce, care l-a sprijinit pe William Wallace în aceeași bătălie și a devenit ulterior regele Scoției, lui datorându-i-se independența Scoției.

În apropierea castelului se găsește The National Wallace Monument, iar în fața castelului, o statuie a lui Robert the Bruce.

III. Edinburgh, cel mai bântuit oraș din Europa

Din Glasgow, cel mai ieftin mijloc de transport este autobuzul. Pe site-ul Megabus, dacă achiziționați biletul cu ceva timp înainte, puteți plăti pentru o călătorie Glasgow – Edinburgh doar 1 £ (plus 0,5 £ taxa de rezervare online). Rezervarea imprimată se prezintă șoferului în locul biletului (nu puteți lua alt autobuz decât cel de la ora la care ați rezervat).

Renumită pentru arhitectura impresionantă și aspectul dramatic, capitala Scoției este, în egală măsură, un oraș cultural și o destinație preferată a pasionaților de locuri bântuite.

Se pare că cea mai bântuită clădire ar fi însăși castelul, construit cândva în secolul XII, care ar găzdui fantoma unui toboșar fără cap, a mai multor întemnițați, a unui bărbat purtând un șorț de piele sau a unui cimpoier. Mulți vizitatori și membri ai personalului au descris diferite senzații de atingere, scădere a temperaturii etc. (din păcate, nu mă pot lăuda că am avut astfel de experiențe în castel). Alte locuri bântuite din oraș ar mai fi galeriile subterane ale orașului (mai ales cele de sub South St Bridge), cimitirul Greyfriars Kirkyard, Mary King’s Close sau Brodie’s Close de pe Royal Mile.

Castelul din Edinburgh este vizibil din mai multe puncte din oraș, datorită poziționării sale la 130 m înălțime, pe Castle Rock, un fost coș vulcanic. Pe locul castelului de azi a existat o fortificație încă din 1093 (Castle of the Maidens, ridicat de triburile celtice libere, picții și scoții). De-a lungul timpului, mai multe armate scoțiene și englezești au purtat bătălii pentru cucerirea sa, la sfârșitul secolului XVIII fiind transformat în închisoare pentru prizonieri militari.

Dacă nu vi se pare prea scumpă taxa de intrare, merită să vizitați castelul cu tot ceea ce are de oferit:

Muzee: National War Museum, Regimental Museums, expoziția Crown Jewels – sceptrul și coroana, Stone of Destiny sau Stone of Scone – un bloc de piatră folosit în trecut la încoronarea monarhilor Scoției, Angliei și Marii Britanii

Cimitirul pentru câinii soldaților (despre care se spune că este bântuit)

Temnițele de război (de asemenea, bântuite)

St Margaret’s Chapel (o mică capelă construită în sec. XII, în timpul domniei lui David I, cel de-al patrulea fiu al Sfintei Margaret, prințesă a casei Wessex devenită regină a Scoției prin căsătoria cu Malcolm III al Scoției)

One o’clock Gun (tunul cu care, conform unei tradiții stabilite, se trage în fiecare zi la ora 13:00), Mons Meg (un tun construit în 1449) și alte tunuri ale castelului

Edinburgh Castle (14)

Scottish National War Memorial (un monument construit în onoarea soldaților scoțieni din perioada celor două războaie mondiale).

Edinburgh Castle (7)

De pe platforma din fața castelului (Esplanade) puteți coborî fie în Princess Street Gardens pe scara din partea stângă, fie în Johnston Terrace, pe scara Castle Wind N. În fața castelului se desfășoară Royal Mile, o succesiune de străzi ce formează artera principală a centrului vechi al orașului. Aceasta, după cum sugerează și numele, are o lungime de aproape o milă scoțiană (1,81 km) și face legătura dintre castel și Holyrood Palace, reședința oficială a monarhului Scoției.

Princess Street Gardens se întind de-a lungul Princess Street și sunt tăiate de The Mound, un deal artificial ce leagă orașul vechi de orașul nou. Partea dinspre Castle Rock a grădinilor (până la șinele de cale ferată) arată ceva mai sălbatic, cu stânca împodobită de vegetație și castelul deasupra.

Partea dinspre Princess Street arată ca un parc clasic, având mai multe monumente, aranjamente de flori, o scenă pentru evenimente. Și veverițe drăgălașe care stau la poze 🙂

La capătul dinspre castel, în Princess Street Gardens se găsește Parish Church of St Cuthbert și cimitirul său.

În imediata apropiere a acesteia, la capătul Princess Street, se află biserica Saint John’s Church.

DSC_8647

Din Princess Street Gardens puteți vedea în depărtare o parte din clădirile de pe Mound: New College, National Gallery of Scotland, Royal Scottish Academy, Bank of Scotland (Museum on the Mound).

Walter Scott Monument se află la capătul grădinilor, după zona The Mound. Este un turn gotic înalt de 61,1 metri, ridicat în 1844 în memoria lui Sir Walter Scott, unul dintre cei mai importanți romancieri scoțieni. Este decorat cu 64 de statui, majoritatea personaje din operele acestuia. În centru se află statuia scriitorului, realizată din marmură de Cararra. Puteți urca cele 287 de trepte, contra taxă (fiind răsplătiți și cu un certificat comemorativ).

Pe Royal Mile:

The Scotch Whisky Experience este replica unei distilerii de whisky. Experiența vizitatorilor constă în explicații despre procesul de producție, vizitarea colecției de sticle de whisky, explicații despre aroma băuturilor, precum și degustări. Bineînțeles, nu gratuit.

The Hub, clădirea gotică imensă care se vede de oriunde din oraș și pare a fi o biserică este, de fapt, casă de bilete, centru de informații pentru festivalele din Edinburgh și cafenea (clădirea a fost construită inițial pentru a servi drept parohie pentru Biserica Scoției).

Parliament Square este piața din jurul Catedralei St Giles, cu Mercat Cross, statuia ecvestră a lui Charles II al Scoției, College of Justice și Parliament House.

Impunătoarea St Giles Cathedral, construită în anii 1120, a fost biserica lui John Knox în timpul reformei și este adesea numită „leagănul presbiterianismului”.

Thee Real Mary King’s Close, una dintre atracțiile care beneficiază de multă publicitate, este în prezent un tur ghidat care se desfășoară în mare parte sub clădirile din centrul vechi. Termenul „close” se referă la multele alei și curți interioare ale orașului, numite, de obicei, după cel mai important locatar al clădirilor împrejmuitoare. Veți observa multe astfel de spații în centrul vechi (sunt marcate cu plăcuțe). Mary King’s Close este renumită în special datorită poveștilor cu fantome, deoarece se crede că aici erau închise și lăsate să moară de foame victimele ciumei. Turul ghidat dorește să redea cât mai fidel modul de viață a locuitorilor din Edinburgh în perioada sec. XVI – XIX și trece prin mai multe străzi și spații subterane, ghizii costumați în haine de epocă relatând diferite povești din vremuri îndepărtate.

Edinburgh City Chambers este sediul Consiliului orașului. Dincolo de arcada deschisă veți vedea impunătoarea statuie a lui Alexandru cel Mare îmblânzindu-l pe Bucefal.

City Chambers Alexander and Bucephalus

Tron Kirk este o fostă parohie de secolul XVII, transformată recent în piață închisă (aici găsiți bijuterii, suveniruri, produse alimentare tradiționale).

Dacă sunteți pe Royal Mile și aveți norocul să găsiți o masă liberă, puteți încerca să mâncați la Royal Mile Tavern. Prețurile sunt acceptabile pentru zona centrului, iar mâncarea e destul de gustoasă (dintre preparatele tradiționale, puteți încerca haggis, plăcinte tradiționale, „fish’n chips”, „highland chicken”). Au o gamă largă de whisky, precum și câteva tipuri de bere locală.

Unul dintre muzeele gratuite, Museum of Childhood conține o colecție de jucării și obiecte pentru copii din sec. XIX-XXI.

John Knox House este o clădire medievală, asociată cu perioada Reformei scoțiene. John Knox a trăit aici doar o scurtă perioadă de timp, înainte de moartea sa.

Ye Olde Christimas Shoppe este singurul magazin din Edinburgh care vinde jucării și decorațiuni de Crăciun tot anul.

Un alt muzeu gratuit, The People’s Story, prezintă viața locuitorilor din Edinburgh din sec. XVIII până în prezent.

Canongate Kirk este o biserică interesantă prin arhitectura sa și prin faptul că este frecventată de rezidenții Holyrood Palace, cât timp locuiesc la palat.

Oink Scottish Hog Roast. La 82 Canongate veți găsi o mică prăvălie cu câteva mese, renumită pentru chiflele cu pulled pork. Nu ezitați să intrați, carnea este preparată prin gătire lentă timp de aproximativ 10 ore, după care este condimentată cu diferite topping-uri și sosuri, absolut delicioase. Mai există un Oink și la adresa 34 Victoria Street, în zona Grassmarket. Sunt deschise între 11:00 și 17:00 și servesc și băuturi reci, cafea sau ceai.

Oink 1

Palace of Holyroodhouse este reședința oficială a reginei Marii Britanii în Scoția. Palatul este construit la sfârșitul sec. XVII. Lângă palat se află și ruinele Holyrood Abbey, fostă abație întemeiată în secolul XII. Palatul și parcul Holyrood se pot vedea de pe Calton Hill.

Din Queen Dr, se poate urca pe Arthur’s Seat, vârful principal dintr-un grup de vârfuri muntoase care formează cea mai mare parte din Holyrood Park. Dealul are o înălțime 251 metri și oferă vederi superbe ale orașului, fiind relativ ușor de urcat din orice direcție.

Mergând spre stânga pe Queen Dr, veți ajunge la un mic lac artificial puțin adânc, St Margaret’s Loch, populat de rațe, gâște și lebede.

Privind în sus de pe malul lacului, veți vedea ruinele Saint Anthony’s Chapel. Originea și istoria capelei nu sunt bine cunoscute, dar se pare că era deja construită la începutul sec. XV, deoarece în 1426 există înscrisuri cum că Papa a alocat fonduri pentru repararea sa.  A avut inițial formă dreptunghiulară și a fost construită din piatră găsită în împrejurimi. Dacă urcați până la ruine, puteți face un popas pentru a admira orașul.

De la intersecția Queen Dr cu Horse Wynd, puteți alege una dintre cărările care merg către vârful Arthur’s Seat. Există mai multe trasee posibile, unele mai abrupte, altele ușor de parcurs.

În apropierea Palace of Holyroodhouse, din Calton Road, sub podul care traversează strada pe deasupra se găsește o scară pe care se poate urca în Regent Road. Jacob’s Ladder este o scară destul de abruptă, cu trepte realizate din roca vulcanică de pe Calton Hill.

Din cauza modificărilor de înălțime, în Edinburgh a fost nevoie ca unele străzi să treacă peste altele cu ajutorul unor poduri, lucru destul de rar în Marea Britanie înainte de sec. XX. Dintre acestea putem numi Waterloo Place peste Calton Road, George IV Bridge peste Cowgate și Merchant Street, South Bridge peste Cowgate și Castle Terrace peste Kings Stables Road. De asemenea, există mai multe scări, accesibile doar pietonilor, care leagă străzi diferite la înălțimi diferite, de exemplu, Playfair Steps între Mound și Princes Street, Jacob’s Ladder între Calton Road și Regent Road și News Steps între St Giles Street și Market Street.

Din Regent Road, puteți face câțiva pași spre dreapta, până la New Parliament House (Old Royal School) – clădirea nouă a parlamentului – o clădire neoclasică de secolul XIX construită pentru a fi folosită de Liceul Regal al orașului Edinburgh. Aceasta a fost folosită o vreme ca birouri ale Consiliului orașului, iar în prezent nu se află în uz.

Mergând spre stânga, după ce treceți de clădirea Guvernului, puteți urca pe dealul Calton Hill cu ajutorul unei scări care începe din Regent Rd. O altă scară către vârful dealului pornește din Royal Terrace (partea de nord). Calton Hill este unul dintre dealurile principale din Edinburgh și este de factură vulcanică.

DSC_0608

Clădirea Guvernului văzută de pe Calton Hill

Acropola care se profilează pe deal este un monument neterminat, numit inițial „Monumentul Național„. În 1816, la un an după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, Highland Society of Scotland a solicitat construirea unui monument dedicat celor care au murit în războaiele napoleonice, după modelul Partenonului din Atena. Construcția a început în 1822, dar fondurile s-au terminat, iar arhitectul William Playfair din Edinburgh nu a apucat să își vadă opera finalizată. Din acest motiv, monumentul a mai fost numit „Rușinea Edinburghului”. Cu toate acestea, în prezent acesta este un reper îndrăgit al orașului și mulți vizitatori se amuză încercând să se cațere pe treptele uriașe.

Vârful dealului Calton este locul ideal pentru o plimbare sau pentru relaxare, dezvăluind vederi frumoase ale orașului, inclusiv de-a lungul Princes Street și către Castelul din Edinburgh. De asemenea, de aici puteți vedea creasta dealului Arthur’s Seat.

Calton Hill are două observatoare: Old Observatory House, proiectată de arhitectul James Craig în 1792 și City Observatory, construit în 1818, care organizează expoziții și vizionări.

Monumentul lui Nelson (amiralul britanic responsabil de victoria din Trafalgar din 1805) este dotat cu un mecanism folosit de vasele maritime pentru a-și seta cronometrele.

Calton Hill (2)

Parcul Regent Gardens a fost dezvoltat la începutul sec. XIX de către botanistul Patrick Neill alături de Dr Robert Graham, Profesor de medicină și botanică. Sunt cele mai mari grădini din orașul nou care se află încă în proprietate privată.

Monumentul Dugald Stewart este dedicat filosofului scoțian Dugald Stewart (1753–1828). A fost construit în 1831. Dugald Stewart a activat ca profesor al Universității din Edinburgh, deținând catedra de filosofie morală din 1786 până la moartea sa. Royal Society of Edinburgh a dispus construirea monumentului, care este modelat după monumentul choragic al lui Lisicrate din Atena (un templu circular cu 9 coloane corintice având în centru o urnă pe piedestal).

Dugald Stewart Monument

Zona Grassmarket

Menționată pentru prima dată în Registrum Magni Sigilii Regum Scotorum (1363) ca „strada numită Newbygging (clădiri noi) de sub castel”, Grassmarket a fost, din 1477, una dintre piețele principale din Edinburgh, folosită mai ales pentru comerțul cu cai și vite (de unde și numele, piața de fân). Era un loc cu hanuri și taverne, lucru care se reflect încă în clădirile din jur. Grassmarket era, de asemenea, locul execuțiilor publice. Memorialul ridicat pe locul unde, anterior, se găsea spânzurătoarea comemorează morțile a peste 100 de Covenanters (reformatorii presbiterieni scoțieni) care au fost spânzurați între 1661 și 1688 (perioadă cunoscută ca The Killing Time).

 

Pe urmele lui Harry Potter

Fanii Harry Potter au propriul lor circuit de urmat în Edinburgh, având în vedere că scriitoarea J.K. Rowling a scris în Edinburgh cărțile din celebra serie. Locuri precum cafeneaua Elephant House, cimitirul Greyfriars, Balmoral Hotel, George Heriot’s School, Victoria Street sau Potterow au devenit adevărate locuri de pelerinaj pentru fani.

Elephant House și Nicolson’s Café (aceasta din urmă nu mai există) sunt două cafenele în care J.K. Rowling a scris mare parte din primele cărți.

Biserica și cimitirul Greyfriars, inspirație pentru personajul Valdemort

Biserica Greyfriars Tolbooth & Highland Kirk a fost construită în jurul anului 1620. Cimitirul Greyfriars Kirkyard se găsește la marginea sudică a orașului vechi, lângă George Heriot’s School. Cimitirul este folosit încă din secolul XVI și mai mulți rezidenți de seamă ai orașului se odihnesc aici. Numele este legat de călugării franciscani care locuiau în zonă și purtau robe gri.

Se pare că numele lui Tom Riddle (ulterior, Valdemort) și-ar putea avea originea aici. În Greyfriars Kirkyard se află mormântul unui anume Tom Riddel și al familiei sale, iar scriitoarea ar fi spus că, probabil, numele i-a rămas în memorie după multele plimbări prin cimitir.

Greyfriars Kirkyard mai este cunoscut și datorită poveștii lui Bobby, un Skye Terrier cunoscut pentru faptul că ar fi supravegheat timp de 14 ani mormântul stăpânului său, până la propria sa moarte, în 1872. La intrarea în cimitir se găsește piatra de mormânt a lui Bobby, iar statuia sa o puteți vedea în fața intrării în cimitir, la intersecția dintre George IV Bridge și Candlemaker Row.

Greyfriar's (1)

În cimitir se găsește și mormântul ofițerului de poliție John Gray (stăpânul câinelui), unde se crede că a vegheat Bobby atâta timp. Piatra de mormânt este modernă, inițial mormântul nefiind marcat.

George Heriot’s School vizibilă de la fereastra ceainăriei Elephant Cafe, unde scriitoarea, nedevenită încă celebră, a scris mare parte din cărțile Harry Potter este un alt punct de interes pentru fani. Școala lui George Heriot, cu patru clădiri și patru turnuri, ar fi inspirat-o în descrierea faimoasei școli de magie Hogwarts.

George Heriot, un giuvaergiu foarte bogat în serviciul reginei Ana a Danemarcei și a regelui Iacob al VI-lea al Scoției, a constituit, pe patul de moarte, un fond pentru construirea unei școli pentru „puir, fatherless bairns” (copii sărmani, orfani de tată). Chiar dacă, în prezent, o parte din elevii școlii plătesc taxe, aceasta a rămas o instituție caritabilă, oferind gratuit educație orfanilor.

Victoria Street, strada curbată cu magazine colorate, ar fi fost inspirația pentru Diagon Alley, strada cu magazine cu provizii pentru magie.

Victoria Street

 

 

Dean Village, un cartier pentru relaxare

Dean Village este un fost sat cunoscut în trecut pentru morile de grâu de pe Water of Leith („mills of Dene”). A rămas un sat separat până în secolul XIX, când a fost încorporat în Edinburgh.

Spațiul verde Dean Gardens se întinde de-a lungul Water of Leith în Dean Village, fiind locul ideal pentru plimbare și relaxare. La capătul parcului în apropiere de Stockbridge se găsește St Bernard’s Well (Fântâna Sf. Bernard), construită pe locul unui izvor care în sec. XVIII era considerat tămăduitor. Statuia din centrul monumentului o reprezintă pe Hygeia, zeița sănătății.

 

Anunțuri

Un gând despre “Glasgow, Edinburgh, Highlands

  1. Pingback: Un colț (prea mic) de Irlanda – Fereastra deschisă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s