În Sologne (voluntariat în Franța)

În 2010 am vizitat pentru prima dată Franța pe cont propriu, nu ca turist (făcusem o excursie în câteva orașe franceze cu doar un an în urmă), ci ca voluntar/însoțitor pentru vârstnici, în cadrul unui proiect foarte interesant al asociației Les petits frères des Pauvres.

Mai pe larg,  în timp ce eram voluntar la Centrul Comunitar Generații din București (Fundația Principesa Margareta a României), aflasem că puteam participa la unul dintre „sejururile” acestei asociații, organizate în diferite localități din Franța, cu condiția să cunosc limba franceză la nivel conversațional și să aplic prin completarea unui formular (disponibil pe site-ul asociației). În urma unui interviu telefonic, candidaților care se descurcau cât de cât și care aveau și ceva aptitudini (alte experiențe de voluntariat, lucrul cu vârstnici, cursuri de prim ajutor, permis de conducere – toate acestea sunt avantaje) li se realiza un dosar, urmând să fie distribuiți în sejurul dorit sau sa li se propună altceva.

Din 2016, asociația franceză are sediu și în România, prin filiala Niciodată Singur, care organizează acțiuni similare în România. Puteți însă aplica în continuare completând direct formularul de pe site-ul Petits Frères (sejururile disponibile în fiecare vară apar pe site aproximativ în luna mai, dar puteţi completa formularul şi daca acestea nu sunt încă afişate, urmând a fi contactaţi ulterior pentru a vi se propune un sejur). Dacă sunteți acceptați, fundația acoperă zborul până în Paris, precum și cheltuielile de drum / cazare / masă la locul desfășurării sejurului.

Dar mai bine vă povestesc exact în ce a constat experiența aceasta și ce beneficii cultural-turistice (și nu numai) am avut de pe urma ei.

Prima destinație pe care am vizitat-o s-a dovedit atât de frumoasă încât am ales-o și doi ani mai târziu. Este vorba de Centre de Rencontre des Générations (Mont-Evray), din comuna Nouan-le-Fuzelier, aflată în zona Sologne.

Sologne face parte din regiunea franceză Centre-Val de Loire și este caracterizată mai ales de zone cu bălți și lacuri, dar și de păduri. Fauna locală este reprezentată mai ales de mistreți, căprioare, iepuri și multe păsări de apă (rața sălbatică fiind unul dintre simbolurile zonei).

Nouan-le-Fuzelier este o localitate bine poziționată din punct de vedere turistic, fiind aproape de mai multe castele din circuitul Loarei: Chambord, Cheverny, Sully, La Ferté Saint Aubin, Villesavin, Montpoupon, Blois, Chenonceau, Chémery. De asemenea, Orléans este la mai puțin de o oră cu mașina, iar în satul Aubigny-sur-Nère se găsește Château des Stuarts.

Dintre obiectivele din lista de mai sus, în primul sejur am vizitat Château des Stuarts, iar în al doilea, Cheverny și Château de Sully. Tot în al doilea sejur am făcut și o vizită scurtă în Orléans.

Château des Stuarts este în prezent sediul primăriei din Aubigny-sur-Nère. A fost construit la începutul sec. XVI de Robert Stuart d’Aubigny, un soldat francez de origine scoţiană, devenit Duce de Aubigny. În cadrul castelului puteţi vizita mai multe muzee.

Aubigny-sur-Nère are un farmec aparte, datorită străduţelor încântătoare pe care se înşiruie una lângă alta case de sec. XVI cu cadru din lemn.

Castelul Cheverny, cunoscut mai ales ca fiind modelul după care s-au inspirat creatorii cărţilor ilustrate Tin-Tin pentru Château de Moulinsart, este construit într-un cadru natural foarte frumos, domeniul castelului fiind înconjurat de verdeaţă. Mai multe imagini cu domeniul şi interiorul castelului, precum şi legenda acestuia, le găsiţi în postarea asta, mult mai detaliată.

Château de Sully din Sully-sur-Loire este un castel construit în secolul XIV pentru Guy de La Trémoïlle, suveranul din Sully. Castelul-muzeu propune mai multe tipuri de vizite, de la vizita „insolită” (pasaje şi camere care nu sunt deschise pentru public în mod normal), la vizita „tragică” (ce propune o anchetă a morţii  tânărului conte Maximilian de Bethune-Sully, incluzând anumite săli şi locuri accesibile doar în cadrul acestui tur) şi la vizita liberă, în care puteţi descoperi pe cont propriu castelul.

Orléans este un oraş cochet, cu străzi largi şi clădiri clasice, traversat de Loara şi asociat cu eroina franceză Jeanne d’Arc (numită şi Fecioara din Orleans) – personaj care a avut un rol important în Războiul de 100 de ani. Statuia acesteia din Place du Martroi este una dintre emblemele oraşului. Celălalt reper important este Cathédrale Sainte-Croix, aflată într-o piaţă mare, alături de primărie, muzeul de artă, mai multe cafenele şi restaurante. Casa memorială a eroinei se află în aceeaşi zonă centrală, în Place du Général de Gaulle (este uşor de recunoscut, fiind singura casă cu cadru din lemn dintr-o zonă cu clădiri moderne).

În rest, oraşul nu are prea multe clădiri interesante, deşi o plimbare pe străduţele pietruite care se desprind din bulevardele largi nu e deloc neplăcută.

Un alt obiectiv, a cărui vizită este inclusă de fiecare dată în program, este atelierul de ciocolată Max Vauché din Bracieux. Vizita include un mic muzeu, un film care descrie munca din spatele produselor din ciocolată, plimbare prin atelier (unde se poate vedea pregătirea ciocolatei) și degustare. Bineînțeles, atelierul are și un magazin de desfacere, cu prețuri nu prea mici.

Tot în programul sejurului a fost inclusă o plimbare la piața din Lamotte-Beuvron (o piață franțuzească tipică, unde se poate găsi aproape orice, de produse alimentare de bună calitate, până la bijuterii, haine ieftine, încălțăminte).

Cât despre Mont-Evray, destinația sejurului, acesta este practic un fost domeniu privat, aparținând unei familii care și-a pierdut unicul fiu. În urma acestui eveniment tragic, familia a ales să doneze domeniul asociației și astfel s-au pus bazele centrului de astăzi.

Ceea ce îl face un loc ideal atât ca destinație de vacanță, cât și ca centru rezidențial pentru vârstnici este cadrul superb în care se află domeniul (pădure, lac, castel și capelă) …

… plus facilitățile adaptate (căsuțele din cărămidă roșie cuprind mai multe camere și toalete adaptate pentru persoane cu dizabilități, săli de mese, saloane de recreere, bibliotecă, sală de mese, sală internet, capelă pentru rezidenți).

Practic, atât rezidenții, cât și cei veniți în vacanță au acces la mai multe modalități de petrecere a timpului, fără a fi neapărat nevoie să părăsească centrul.

În ceea ce mă privește, mi-a plăcut foarte mult biblioteca (cu spațiu de relaxare, masă de biliard, cărți interesante)…

…dar și lacul și pădurea din jur, cu mai multe poteci de plimbare…

…cu riscul chiar de a întâlni ceva mistreți (chiar dacă nu vii) şi capre năbădăioase.

În sejururile organizate de PFP, mesele sunt foarte importante, fiind ocazii foarte bune pentru socializare între voluntari şi beneficiari. La centrul din Mont-Evray, mesele se servesc în regim de restaurant (există angajaţi care se ocupă de servire şi nu voluntarii fac asta, ca în alte locaţii ale asociaţiei). Aici am încercat cele mai multe preparate renumite din bucătăria franţuzească şi tot aici am început să apreciez vinul roşu (care nu lipsea niciodată de la masă). În plus, sejurul Mont-Evray include şi o invitaţie la o masă specială cu preparate din zonă, eveniment organizat într-o clădire veche, aflată tot pe domeniu.

Meniul constă într-o salată-aperitiv, o tocăniţă de mistreţ şi o îngheţată delicioasă cu fructe proaspete culese din pădure.

Acum, că am scris atâtea despre beneficiile participării la o acţiune de voluntariat de acest tip, trebuie să vorbesc şi despre sarcinile pe care le primesc voluntarii.

În primul rând, scopul voluntarilor este să însoţească beneficiarii la activităţile de pe parcursul zilei, de la mese până la ieşiri sau activităţi recreative. Tot ei (împărţiţi pe echipe repartizate în mod egal la îndeplinirea sarcinilor) trebuie să „patruleze” camerele beneficiarilor pe timp de noapte (pentru a-i ajuta în caz de nevoie), să aşeze masa pentru micul dejun, să ajute la organizarea diferitelor jocuri şi activităţi de grup, să se ocupe de spălatul rufelor (la spălătorie), să însoţească beneficiarii la primbare (inclusiv să manipuleze scaunele cu rotile, să ajute la instalarea acestora în microbuze, să conducă microbuzele (dacă au permis de conducere şi dacă sunt de acord cu acest lucru). În afara acestor atribuţii obligatorii (deşi, practic, niciun coodonator nu te va obliga să faci ceva dacă nu vrei), voluntarii (cei care sunt de acord) se pot ocupa şi de câteva activităţi de îngrijire corporală a persoanelor însoţite (asistenţă la duş/toaletă/îmbrăcat, cosmetică etc.). Pentru ca totul să decurgă bine, sejurul debutează cu una sau două zile de training în Paris, în timpul căreia voluntarii învaţă despre tehnicile de prim ajutor, asistenţa persoanelor cu dizabilităţi, jocuri şi activităţi adaptate, etc. În principiu, un voluntar ar trebui să fie permanent atent la nevoile beneficiarilor (fiecare voluntar este responsabil de un anumit beneficiar, dar se poate ocupa şi de ceilalţi la nevoie), fără a se transforma totuşi într-o infirmieră (în cazul unor urgenţe medicale şi pentru distribuirea medicamentelor, există infirmiere calificate la faţa locului). Se pune mult accent pe crearea legăturilor dintre participanţi, pe stabilirea unei atmosfere relaxate şi călduroase (seri cu cântece, relaxare la cafeaua de la ora 4, plimbări, jocuri cu premii).

Dacă vă surâde acest mod de a cunoaşte o ţară şi o cultură şi nu vedeţi atribuţiile de voluntar ca pe o povară, atunci această experienţă poate fi una foarte valoroasă. Cu singuranţă, veţi intra în contact cu aspectele culturale cele mai subtile şi vă veţi simţi parte din grup şi nu un vizitator.

Totuşi, dacă aţi prefera să vizitaţi Sologne ca simplu turist, acest lucru e foarte uşor de făcut. Regiunea e la doar două ore de maşină de Paris şi, bineînţeles, puteţi lua şi trenul pe direcţia Paris Austerlitz-Vierzon (acesta opreşte în Lamotte-Beuvron, Salbris şi Vierzon). Pentru Orléans, luaţi trenul intercité în direcţia Paris Austerlitz – Orléans – Tours.

Asociaţia Les petits frères des Pauvres nu există doar în Franţa. Diverse acţiuni de voluntariat sunt organizate şi în sucursalele din Irlanda, Elveţia, Germania, Polonia şi Spania, însă nu toate au programe de acest tip (sejururi de voluntariat de 1-2 săptămâni). Cel mai bine e să căutaţi site-urile acestora şi să vedeţi dacă vă puteţi înscrie sau să trimiteţi pur şi simplu un mail, cerând informaţii. Succes!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s