Decembrie în Bretania

Bretania este o regiune cu totul aparte a Franței și până și locuitorii afirmă cu tărie (și mândrie) că ei sunt bretoni şi nu francezi. E și normal să fie așa, având în vedere că bretonii au origini celtice, iar locurile și vremea te fac să crezi că te afli undeva prin Irlanda, nicidecum în Franța. Prin urmare, vreme umedă și ploioasă (dar parcă mai puțin friguroasă decât în Marea Britanie sau Irlanda), valuri care se lovesc de stânci, pescăruși și căsuțe din piatră, asta ar fi Bretania. 

Și cum fiecare regiune a Franței este caracterizată prin câteva ingrediente și rețete culinare, în Bretania sunt renumite untul sărat (folosit la toate prăjiturile în locul untului normal, și mai ales la clătitele cu caramel și unt sărat și la prăjitura cu unt Kouign Amann), cidrul din mere, fructele de mare și galetele bretone (clătite din făină de hrișcă, umplute cu diverse umpluturi sărate). Toate acestea le puteți încerca la oricare dintre restaurantele din regiune, dar le puteți cumpăra cu încredere și din supermarketuri, calitatea produselor tradiționale în magazinele din Franța fiind foarte bună.

Cum ajungem în Bretania și ce orașe sunt mai accesibile?

Din păcate, un drum în zona Bretaniei nu-i chiar la îndemână. Cel mai ușor ați putea ajunge din Paris cu trenul (TGV, prețuri începând de la 20 euro dacă luați bilete în avans) până în Rennes (călătoria durează în jur de 2h).

Un oraș mult mai bine conectat cu alte localități din Bretania este Brest, însă călătoria cu trenul TGV din Paris durează în jur de 4h30, iar prețurile sunt și ele mai mari (în jur de 40 euro; există și oferte la preț mai mic, mai ales dacă rezervați în avans).

Există și posibilitatea mai ieftină să luați din Paris unul dintre autobuzele Oiubus până în Brest, însă călătoria durează aproape 10 ore.

Din Rennes aveți trenuri către câteva dintre destinațiile căutate de turiști, cum ar fi Saint-Malo, orașul fortificat întemeiat de gali în sec. I î.Hr. (1h din Rennes, bilet în jur de 10 euro) sau Brest, oraș puternic bombardat în al doilea război mondial și aproape complet reconstruit, păstrând însă un castel și un turn medieval (2h 30 din Rennes, bilet în jur de 25 de euro).

Din Brest ajungeți mai ușor în localități cum ar fi Landerneau, orașul pe pod (10 min cu trenul, bilete TGV de la 3,50 euro) sau Fougères, cu castelul său din sec. XII (1h10 cu trenul, bilete Trainline în jur de 8 euro).

Cu mașină închiriată sau BlaBlaCar mai puteți ajunge în multe alte locații interesante din zona Bretaniei, cum ar fi orășelul Brignogan-Plage sau comuna Kerlouan cu satul Meneham.

Ce vedem în Bretania?

Spre norocul meu, călătoria în Bretania am făcut-o cu mașina, din Paris. Prin urmare, nu am depins de trenuri sau autobuze și am putut face opriri pe drum în diverse sate şi orăşele drăguțe. Cu toate acestea, drumul cu mașina durează cel puțin 8 ore (până în Landerneau, unde aveam destinația finală) și poate fi obositor pentru cel care conduce.

Dintre localitățile amintite mai sus, am văzut Fougères, Landerneau, Brest, Meneham și Brignogan-Plage, așa că voi scrie câte ceva despre ele.

Fougères se află la granița cu regiunea Normandia, deci nu e chiar inima Bretaniei. Principalul obiectiv turistic este castelul medieval, care datează (în forma actuală) de prin sec. XIII.

Puteți face o plimbare plăcută prin centrul orașului și puteți vizita piața organizată în fiecare sâmbătă dimineata în centru.

Orașul Brest, care are acum un aer foarte modern, este totuși un oraș medieval destul de cunoscut în istorie. Prin sec. XIII a trecut în posesia britanicilor, redevenind francez la sfârșitul sec. XIV. În timpul lui Richelieu și la ordinele acestuia, Brest a devenit port militar, iar în timpul celui de-al doilea Război Mondial a fost grav bombardat, fiind aproape complet reconstruit după război. Castelul din Brest găzduiește în prezent muzeul național al marinei, iar în turnul Tanguy se află muzeul orașului vechi.

E interesant de văzut și centrul orașului cu multe magazine și restaurante și cu blocurile de 2-3 etaje, toate albe și arătând aproape identic.

Aflat „peste drum” de Brest, Brignogan-Plage este un orășel foarte plăcut cu ieșire la mare, cu căsuțe de piatră și grădini bine îngrijite. Are un mic port, camping, iar în zona Pointe de Pontusval și Pointe de Beg Pol puteți sări pe pietrele mari până în mijlocul valurilor (cu grijă însă, pentru că sunt destul de alunecoase).

Meneham este un sat din comuna Kerlouan, la fel de fermecător ca Brignogan-Plage (cu care se învecinează), cunoscut pentru căsuţele sale pescăreşti şi pentru peisajul impresionant de la malul mării. În apropierea mării, pe un mic deal înconjurat de stânci, se găseşte Gîte de Meneham, un fel de complex de vacanţă (de fapt, mai multe căsuţe de piatră vechi) care poate fi închiriat pe căsuţe individuale sau în întregime.

În fine, locul în care am petrecut cel mai mult timp, oraşul Landerneau, aflat la doar câțiva pași de Brest, este cunoscut mai ales pentru Pont de Rohan, podul de sec. XVI construit peste râul Elorn, care are pe el case din piatră, lucru destul de neobișnuit (sunt construite direct pe structura podului). Astfel, întreg podul arată mai degrabă ca o stradă pietonală în centrul vechi al unui oraş.

O plimbare pe Quai du Cornouaille vă permite să admirați casele acoperite cu ardezie pe latura vestică a podului și clădirile de piatră pe latura estică.

Dintre reperele orașului, se remarcă Église Saint-Houardon din sec. XVI-XVII (Place de l’Église Saint-Houardon) și Église Saint-Thomas-de-Cantorbéry  din sec. XIII, reconstruită în sec. XVI (Place Saint-Thomas).

În zona cheiului se opresc adesea tot felul de păsări…

iar de Crăciun, la căsuțele special amenajate se vând clătite, în piețe se cântă muzică celtică veche (scuze pentru calitatea filmării) și Moș Crăciun sosește cu barca…

În Bretania, oamenii nu se grăbesc, nu se enervează şi ştiu să zâmbească tot timpul. Pot să spună francezii ce-or vrea despre vestita ospitalitate franceză, eu aş zice că nu-i prezentă în prea multe locuri şi e întotdeauna minunat să descoperi unul din care nu lipseşte.

P.S. În imaginea de prezentare a articolului aveţi un desert numit „bûche de Noël”, cunoscut ca „Yule log” în partea britanică, o ruladă modelată în formă de buştean şi decorată cu diverse obiecte (unele comestibile, altele doar decorative). Acest desert îşi are originea în obiceiul păgân de a arde un buştean cu ocazia festivalului Yule, de origine germanică/nordică păgână, care a fost treptat înlocuit de Crăciun după răspândirea creştinismului. Bineînţeles, în Bretania bûche de Noël se prepară cu unt sărat 😀 (rețeta aici).

Anunțuri

Un gând despre &8222;Decembrie în Bretania&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s